Dacia de New York: ce caută mașina românilor în America

Dacia 1300 e un simbol pentru România. A ajuns însă așa ceva și peste ocean, chiar în Statele Unite ale Americii. Un român folosește pe străzile din New York mașina produsă la noi.

Eduard Palaghiță are două mașini Dacia și încă două Renault 12, mașina francezilor de la care s-au „inspirat” românii pentru mașina autohtonă. El locuiește în New York și pe mașinile sale sunt numere de înmatriculare americane.

În 2017, Palaghiță a stabilit și un record deloc mărunt pentru Dacia. În 10 zile, la volanul mașinii, el a parcurs 4.000 de kilometri între coasta de est și coasta de vest pe Route 66, celebrul drum care conectează cele două părți ale Americii.

În 2019, el va fi în România la întâlnirea Dacia Clasic. Despre pasiunea lui pentru Dacia a spus că toată copilăria a fost prezentă în viața lui. Astfel, a vrut să-și aduc aminte de acea perioadă. „Toți din familie aveau Dacia, 80% din mașinile de pe stradă erau aceeași marcă, în vacanțe am călătorit în Dacia. Americanii nu știu de Dacia, nici de Renault”, a explicat el pentru Libertatea.

„Sunt mirați când dau ochii cu ea, o admiră, pentru că vine dintr-o zonă a lumii cu o cultură diferită. În Manhattan (New York – n.r.), toți își fac poze cu ea, așa s-a întâmplat și pe Broadway, la festivalul românilor, unde a devenit centru de interes”, a completat Palaghiță.

Mașina Dacia 1300 pe care el o are la New York a fost fabricată în 1977. Totuși, prima mașină produsă de fabrica românească a ieșit de pe linia de asamblare în 1968. Era modelul 1100, abia apoi s-a trecut la Renault 12 și designul care a devenit iconic.

Perioada în care România a decis să producă mașini e încă într-o oarecare negură. La mijlocul anilor ’60, Ceaușescu voia mașini, industrie auto proprie, români care să construiască pentru români. Așa că l-a pus pe Ion Mihai Pacepa șef peste o industrie care nu exista. Pacepa s-a lăudat cu asta într-un editorial The Wall Street Journal în 2009 – „Ce am învățat ca un țar al mașinilor”.

„Nu ştiam nimic despre fabricarea automobilelor, dar niciunul dintre oamenii de încredere ai lui Ceauşescu nu ştia. Totuşi, tatăl meu a fost aproape toată viaţa şeful departamentului de servicii General Motors afiliat la Bucureşti”, a contextualizat generalul relația lui cu mașinile. Așa că a început să fie șef și „țar” auto. Povestea completă o găsești aici.