Cea mai mică fosilă de pui de pasăre te va surprinde

Oamenii de știință au descoperit una dintre cele mai mici fosile care aparținea unui pui de pasăre. Puiul a trăit acum 127 milioane de ani și a aparținut unui grup de păsări primitive care au trăit în era dinozaurilor.

Fosilele păsărilor din această perioadă sunt extrem de rare, fosilele puilor fiind cele mai deosebite. Cercetătorii declară că descoperirea schimbă modul în care văd viața vechilor păsări, care au trăit între 250 și 66 de milioane de ani în urmă.

Pasărea aparținea familiei enantiornithine, care avea dinți și degete pe fiecare aripă. Luis Chiappe de la Muzeul de Istorie Naturală din Los Angeles a declarat că este uimitor cum multe dintre trăsăturile pe care păsările actuale le prezintă, au fost dezvoltate cu mai mult de 100 de milioane de ani în urmă.

Cercetătorii din Marea Britanie, Spania, Suedia și SUA au folosit tehnologii de ultimă oră pentru a studia fosilele. Cu ajutorul acceleratoarelor de particule care utilizează lumina intensă pentru a studia materia minuțioasă, s-a descoperit că, în stadiul în care se afla, probabil puiul nu putea nici să zboare.

Cercetătorul principal, Fabien Knoll a declarat că analiza dezvoltării osoase poate fi ultilizată pentru a studia o serie de caracteristici evolutive. El mai spune că noile tehnologii oferă paleontologilor capacități fără precedent pentru a investiga fosilele.

Fosila a fost descoperită acum mulți ani în faimosul sit al lui Las Hoyas din Spania, însă ea a rămas nestudiată până în momentul de față. Knoll a afirmat: “Adevărul este că tehnicile pe care le-am folosit în lucrare nu fuseseră dezvoltate atunci când specimenul a fost descoperit”.

Studiul procesului de dezvoltare osoasă poate explica multe din viața și dezvoltarea păsărilor tinere. Acești pui s-ar putea să semene mai mult decât credem cu puii moderni care au pene și se pot mișca de la naștere. Sau s-ar putea să semene cu păsările iubirii, care au nevoie de îngrijire atunci când se nasc.

Studiul, publicat în revista Nature Communications, sugerează că enantiornitinele erau foarte diverse în comportamentul și dezvoltarea lor.