Amintirile vor putea fi stocate și rescrise înainte de a fi puse înapoi în creier

Stocarea memoriei într-un computer se desprinde de tărâmul ficțiunii și ajunge pe meleagurile științei.

Oamenii de știință se așteaptă ca în cinci ani să poată înregistra electronic semnalele creierului care construiesc amintiri și apoi să le intensifice și chiar să le rescrie înainte de a le pune înapoi în creier.

În zece ani ar putea apărea pe piață primele implanturi comerciale de stimulare a memoriei, iar în jur de douăzeci de an, tehnologia ar putea să fie suficient de avansată pentru a permite un control extensiv asupra amintirilor.

Laurie Pycroft, cercetător în domeniul medical la Universitatea Oxford, Grupul de Neurochirurgie Funcțională, adaugă: „Implanturile asupra memoriei sunt o posibilitate reală și atractivă, oferind beneficii semnificative în domeniul îngrijirii medicale. Posibilitatea de a modifica sau intensifica amintirile cu ajutorul electrozilor poate părea ficțiune, dar este bazată pe dovezi științifice solide, a căror bază există deja astăzi. Protezele de memorie sunt doar o chestiune de timp. Colaborarea pentru a înțelege și a rezolva riscurile și vulnerabilitățile care apar – atâta vreme cât tehnologia este încă relativ nouă – își va vedea beneficiile în viitor.”

O astfel de tehnologie presupune și probleme de securitate, după cum îți imaginezi. Pe viitor, atacatorii cibernetici s-ar putea să folosească implanturile din memorie pentru a fura, spiona, modifica sau controla amintirile umane.

Există însă vulnerabilități în software-ul și hardware-ul conectat, iar aceste lucruri trebuie rezolvate, dacă vrem să fim pregătiți pentru amenințările care ne așteaptă, arată un nou raport realizat de Kaspersky Lab și Grupul de Neurochirurgie Funcțională de la Universitatea Oxford.

Cercetătorii au îmbinat analiza practică și teoretică pentru a explora vulnerabilitățile curente din dispozitivele implantate pentru stimularea creierului în profunzime. Cunoscute ca generatoare implantabile de impulsuri (IPGs) sau neurostimulatoare, aceste dispozitive trimit impulsuri către anumite zone din creier pentru tratamentul unor tulburări cum ar fi Parkinson, depresii majore și sindromul obsesiv-compulsiv.

Ultima generație de astfel de implanturi vine cu un software de management, atât pentru medici, cât și pentru pacienți, instalat pe tablete sau smartphone-uri comerciale. Conexiunea dintre ele este bazată pe protocolul Bluetooth standard.

Cercetătorii au descoperit o serie de scenarii de risc reale și potențiale, care pot fi exploatate de atacatori. Printre acestea se numără:

• Infrastructură conectată expusă – cercetătorii au găsit o vulnerabilitate serioasă și câteva greșeli de configurare îngrijorătoare într-o platformă de online management foarte des folosită de echipele de chirurgi, care ar putea conduce un atacator la date sensibile și proceduri de tratament.
• Transferul neprotejat sau necriptat de date între implant, soft-ul de programare și orice rețele asociate ar putea permite folosirea rău intenționată a implantului unui pacient sau al unui grup de pacienți, conectați la aceeași infrastructură. Manipularea ar putea consta în schimbarea setărilor – care să provoace durere sau paralizie – sau în furtul de date personale confidențiale.

Rezolvarea acestor zone vulnerabile este esențială, având în vedere estimarea cercetătorilor că în următorii zeci de ani vor apărea mai multe neurostimulatoare complexe și va exista o mai bună înțelegere a modului în care creierul uman formează și stochează amintiri. Acest context va accelera dezvoltarea și utilizarea unor astfel de tehnologii și va crea noi oportunități pentru atacatorii cibernetici.