Solstițiul de iarnă 2017: tot ce să știi despre cea mai scurtă zi din an

Solstițiul de iarnă 2017 din acest an are loc pe 21 decembrie. Deoarece axa Pământului este înclinată cel mai departe de Soare, solstițiul de iarnă este cea mai scurtă zi a anului.

La data în care are loc solstițiul de iarnă 2017, Soarele răsare cu 23° 27′ la sud de punctul cardinal est și apune tot cu același unghi spre sud față de punctul cardinal vest. La momentul amiezii el „urcă” – ținând cont de latitudinea medie a tării noastre, de 45° – la numai 21° față de orizont. În consecință, la această dată, durata zilei are valoarea minimă din an, de opt ore și 50 minute. Apoi, e de reținut că durata nopții are valoarea maximă, de 15 ore și 10 minute (pentru București). În emisfera sudică a Pământului fenomenul are loc invers.

Solstițiul de iarnă 2017 e sărbătorit de milioane de oameni din întreaga lume. La ruinele din Stonehenge în Anglia, mii de oameni se adună înainte de răsărit ca să sărbătorească. În Japonia, unii oameni sărbătoresc aruncându-se într-o baie fierbinte, care a devenit tradiție, numită yuzu, pentru a sărbători evenimentul, dar și pentru a se feri de răcelile obișnuite.

Cea mai cunoscută celebrare pentru solstițiul de iarnă

În fapt, una dintre cele mai faimoase celebrări are loc la Stonehenge din Anglia, unde druizii, păgânii şi alţii se adună în fiecare an pentru a celebra evenimentul. Solstiţiul de iarnă, la fel ca cel de vară şi echinocţiile de toamnă şi primăvară, sunt evenimente importante în culturile precreştine.

Solstiţiul de iarnă e începutul astronomic al iernii. Totuși, calendaristic și meteorologic, 1 decembrie e începutul anotimpului. Anotimpul, așa cum ai observat până acum, marchează cele mai reci trei luni din an din Emisfera Nordică. După solstiţiu, zilele încep din nou să crească.

Interesul oamenilor pentru mișcările Soarelui este departe de a fi nou. Poate că nicio civilizație nu era atât de interesată de acest eveniment ca cea a mayașilor, explică Takeshi Inomata, profesor de antropologie la Universitatea din Arizona.

Înainte de cucerirea spaniolilor în secolul al XVI-lea, civilizația Maya a prosperat în sudeul Mexicului, Guatemala, Belize sau Honduras. Civilizația maya este cunoscută pentru construcțiile sale elaborate, inclusiv piramide sau palate, dar și pentru sistemul lor de scriere, cel mai sofisticat din Lumea Nouă.

Maya au fost fascinați de timp și mișcarea corpurilor celeste, iar calendarul este o parte importantă a sistemului lor de scriere. Cele două calendare principale au fost calendarul Long Count și Calendar Round.

Solstițiul de iarnă 2017: scurt istoric

Long Count, sau „Numărătoare lungă”, începe cu o dată fixă, în 3114 î.Hr, și se bazează pe un an de 360 de zile. Este organizat într-un ciclu de 20 de ani, iar finalizarea fiecărui ciclu Maya a avut o ceremonie mare pentru a sărbători trecerea timpului. Ciclurile mai mari constau în 400 de ani și 5.200 de ani. Ultimul ciclu s-a încheiat cu solstițiul de iarnă din 2012, pe care unii l-au reperat ca fiind sfârșitul lumii.

Calendar Round, pe de altă parte, este un calendar solar de 365 zile, combinat cu ciclu de 260 de zile. Fără a urmări mișcările Soarelui, Inomata spune că Maya ar fi putut să creeze calendare complexe și precise. „Maya a făcut într-adevăr un punct de urmărire a mișcării Soarelui”, spune Inomata. „Și solstițiul de iarnă ar fi fost cel mai important punct fix pentru crearea sistemului lor calendaristic”.

Ce ar trebui să mai știi Solstițiul de iarnă 2017

Maya a construit, locuri ceremoniale care au fost poziționate special pentru celebrarea ciclului solar. Ruinele unui dintre acestea, numit Uaxactun din Guatemala, ilustrează ărecizia civilizației antice. O piramidă de pe parte vestică a complexului are în față o structură înaltă, alungită, cu trei temple pe partea estică. Templul nordic a fost construit pentru a observa solstițiul de vară, templul din sud era pentru solstițiul de iarnă, iar templul din centru era pentru echinocțiu.

Toate cele trei sunt aliniate tocmai pentru ca, în timpul acestor fenomene solare, jumătate din piramide apare în lumină, iar cealaltă jumătate este în întuneric.

Cercetările efectuate de Inomata și echipa sa de la site-ul Maya din Ceibal, Guatemala, au descoperit cel mai vechi complex templu solar, datând din urmă cu 1000 de ani, înaintea erei noastre. Pentru Maya, o conștientizare a mișcărilor Soarelui a fost chiar mai profundă decât dorința de a înțelege și de a înregistra trecerea timpului. Era o problemă religioasă.

Soarele, pentru ei, a fost o zeitate și o tratau ca pe o creatură vie. Deoarece acest Dumnezeu, numit de Maya K’inich Ajaw de Yucatec, reprezenta un element critic al lumii, ca furnizor de lumină și viață, deseori conducătorii civilizației încercau să se conecteze cu acest zeu.