Serios? O lume a viitorului cu mașini care circulă fără șofer?

Mașinile fără șofer sunt visul oricărui inginer. În sfârșit, o tehnologie care promite să elimine factorul uman din trafic.  Până la urmă, oamenii sunt cei vinovați pentru 75% din accidentele rutiere, cei care reprezintă factorul dezordine din matematica simplă a traficului, mai ales din cauza reacțiilor lente și a atenției deloc distributive. Dacă am putea elimina factorul uman am avea orașe sigure, tranversate de mașini autonome care ne duc acolo unde vrem să ajungem, nu-i așa?

[related]

Nimic mai greșit. La bine și la greu, atâta timp cât există oameni în sistemul de transport, nu putem ignora factorul uman. Să facem estimări despre promisiunea unei lumi fără șoferi umani, înseamnă să subestimăm impactul negativ al unei astfel de idei asupra traficului și societății.

Gândește ca un om!

În primul rând, vor apărea obstacole tehnologice. La viteze mari, asta înseamnă interacțiune pe șosele pe care se află doar mașini. Deja ne mișcăm prea repede pentru a comunica, așa că ne folosim de infrastructură și tehnologie, de la semnele din trafic până la semafoare. Poate că eliminarea erorii umane nu este tocmai o idee rea.

Toate astea se schimbă însă la viteze mai mici, când șoferii sunt nevoiți să interacționeze, fie și doar pentru a face semn unui pieton sau unui biciclist să treacă. Cum va face asta o mașină autonomă? Cum va procesa diferențele regionale sau limbajul corpului?

În mod similar, fără gesturi umane, cum vom reuși noi, oamenii, să anticipăm acțiunile unei mașini autonome? Cercetări recente au scos la iveală faptul că habar nu avem. Deocamdată.

Suntem în stare să împărțim?

Una dintre problemele acestei viziuni oarecum utopice (una a orașelor în care parcările să fie transformate în spații verzi, iar semafoarele dispar) este că poate funcționa doar dacă vorbim despre o transformare 100%, fără vehicule acționate de oameni.

Câți dintre noi ar opta pentru a astfel de idee? Dacă nu ai încredere în tehnologie, dacă ai rău de mașină, dacă-ți place să conduci sau nu îți surâde ideea de a fi condus în fiecare zi de o mașină care respectă regulile de circulație, atunci ideea asta nu e pentru ține.

Ăsta e adevărul, nu toți suntem încântați de idee. Asta explică și previziunile unei astfel de piețe, care sunt extrem de diferite. De exemplu, în Olanda sunt așteptate între 7 și 61% mașini autonome până în 2050.

Chiar dacă ajungem la o automatizare auto de 100%, nu vom putea ignora omul. Intersecții inteligente promit eliminarea semafoarelor, dar ce facem cu bicicliștii? Cum vor traversa pietonii?

Am putea chiar ajunge la momentul în care siguranța va însemna mașini autonome, iar cele normale vor fi în afara legii, dar atunci ce-am întreba de ce am avut vreodată voie să conducem. Până atunci, însă, ne vedem nevoit să trăim într-o lume a îndoielii și, eventual, să încercam ambele sisteme, în paralel.

Apoi, avem ideea de a împarți mașina cu alții, eventual în flote de vehicule, lucru care va anula termenul de proprietar. Un astfel de sistem există de zeci de ani în Statele Unite, dar doar 1% dintre americani sunt membri. Cele mai optimiste estimări vorbesc de un maximum de 10% din piață.

Nu spunem că sistemul este unul rău, ba chiar are potențial în orașele aglomerate, în care este scump și deloc practic să te deplasezi cu mașina personală. Poate fi completat de transportul în comun, de biciclete sau de mersul pe jos.

Ce faci, însă, dacă trăiești în suburbie sau într-o zonă rurală, dacă ai mulți copii, dacă obișnuiești să transporți diverse lucruri în mașină sau vrei să-ți faci intrarea la un eveniment? În astfel de situații și multe altele, ideea de co-proprietar nu mai pare la fel de bună.

Jocul de-a sistemul

Dacă, pe de altă parte, și mașinile autonome ar fi proprietate individuală, atunci ar apărea altfel de probleme, unele dintre ele în stare să distrugă sistemul automat promis.
Oamenii au abilitatea să facă orice sistem să lucreze doar pentru ei. Astfel, în caz de aglomerare în trafic, mașinile autonome ar putea fi foarte ușor transformate de natura umană. Toate promisiunile ar putea fi ușor modificate la dorința oamenilor.

E adevărat, de asemeni că, cu cât va fi mai interesant să circuli într-o mașină fără șofer, cu atât mai mulți oameni o vor face. Spiritul de turmă? Nu neapărat dar, dacă îți poți verifica e-mail-ul sau citi ceva interesant la drum, atunci de ce să mai folosești trenul?

Și mai e ceva. Mașini autonome fără pasageri înseamnă și un potențial enorm pentru exploatare. De ce să parchezi în centru, pe bani, când îți poți trimite mașina acasă, aglomerând traficul? De ce să te mai obosești să cauți loc de parcare, dacă mașina poate face ture singură până când îți cumperi tu cafeaua?

Să începem cu societatea

Poate că o astfel de idee înseamnă o șansă pentru o societate bazată pe altceva. Cel mai mare beneficiu este legat de daunele materiale, de pierderea de vieți omenești sau de limitarea cheltuielilor administrative.

Nu e singurul potențial impact. Permițând celor invalizi, orbi sau fără permis accesul la mașini autonome înseamnă o formă de mobilitate nemaintalnita până acum, dar și un număr mai mare (2-10%) de mașini pe străzi, fie ele și fără șofer.

Să luăm în calcul și faptul că această idee amenință locurile de muncă ale șoferilor de autobuze, camioane sau taxi. Și nu e vorba despre puțini oameni: peste 20% din populația lumii.

De asemenea, mai puține accidente înseamnă mai puține locuri de muncă în ateliere auto și în asigurări. Vor scădea, fără îndoială, și încasările din biletele de parcare și amenzile auto, ceea ce înseamnă mai puțini bani la bugetul național.

Până la urmă, în ciuda tuturor ideilor, promisiunilor și predicțiilor, nimeni nu știe cu exactitate cum va arăta un viitor cu mașini fără șofer. Ideea care ar trebui să ne macine este că, atâta vreme cât ieșim din casă, nu poate fi ignorat factorul uman.