Ghost in the Shell – Hipertehnologizarea ne aruncă într-o distopie [PLAYFILM]

Lumea tehnologizată în care trăim acum este de-abia începutul, iar Ghost in the Shell ne arată că scenariile distopice despre care citim și ne imaginăm pot deveni realitate mult mai ușor decât am crede.

[related]

Filmul a fost prima mea tangență cu universul Ghost in the Shell, nefiind familiar nici cu manga și nici cu anime-urile create în jurul acestui nume. Mi-am făcut, totuși, o oarecare idee despre acestea înainte de film, astfel încât să am ceva habar despre ce ar trebui să descopăr. În rest, am luat filmul la face value, fără să fac paralele sau comparații între ceea ce aveam de văzut și ceea ce nu cunoșteam. Tocmai de aceea și rândurile de mai jos sunt scrise în aceeași manieră, prezentând filmul nou-apărut.

Realitatea este augmentată până la saturație

Filmul ne prezintă un univers distopic, fără să ne dea repere spațio-temporale precise, dar ne oferă suficiente indicii încât să ne dăm seama cel puțin unde se petrece acțiunea, dacă nu și când. Ce am remarcat pe parcursul filmului, mai ales în scenele care ne arată lumea viitorului, este că realitatea augmentată este peste tot. Mi-am imaginat traiul într-un asemenea loc și cred că ar deveni copleșitor pe la o vreme să te lovești la fiecare pas de reclame care folosesc realitatea augmentată pentru a vinde. Totul este hipertehnologizat din acest punct de vedere, dar totodată, filmul folosește o serie de elemente care păstrează realismul.

Autostrăzi suspendate, țigări și băieți dubioși la colț de stradă

Deși orașul este plin de reclame virtuale și de hibrizi om-robot, nu avem mașini zburătoare. Mașini autonome ar putea fi, având în vedere că avem de-a face cu un trafic fluent, dar totodată vedem personajele implicate în acțiune care își conduc propriile mașini pe șosele. Avem, în schimb, multe drumuri suspendate, astfel că pentru cei care vor să vadă cum ar fi arătat Bucureștiul cu autostrăzi suspendate promise de un ilustru primar, filmul e o referință bună. Avem, în continuare, oameni cu vicii. Cu toate că există țigări electronice și probabil până în timpul acțiunii filmului se vor mai fi inventat și alte minuni, personajele preferă țigări clasice.

Distopia care ni se desfășoară în fața ochilor continuă și în prezentarea altor aspecte ale orașului. La colț de stradă nu vei mai da de băieți care îți șoptesc suav țigări, țigări, ci vei fi abordat de nepoții lor, care vor încerca să te convingă să-ți cumperi o modificare pentru corp (prezența ambilor rinichi la finalul operației nu este garantată). Orașul nu este mai curat și nici mai sigur: există și o zonă ilegală, în care zgârie-norii sunt clădiri de apartamente în care locuiesc mii de oameni și care m-au dus cu gândul la orașul Kowloon.

Spiritul din cochilie

Trecând însă peste aceste aspecte din universul filmului, trebuie să ne concentrăm pe povestea maiorului Mira Killian (Scarlett Johansson), care este cel mai avansat hibrid om-robot creat de către Hanka Robotics. Mira este un spirit (ghost), într-o cochilie (shell), având în vedere că doar creierul uman este păstrat, fiind amplasat într-o structură robotică de calitate ridicată.

Mira este hibridul perfect, rezultatul unor repetate încercări de creare a unui asemenea om-robot, fiind considerată armă de unii și om de alții. Tocmai acest statut dual și contradictoriu ne ajută să călătorim prin poveste, observând cum atitudinea Mirei față de ea însăși, dincolo de atitudinea față de ceilalți, se schimbă.

[related]

Lucrurile iau o turnură neașteptată atunci când Maiorul descoperă un inamic puternic, pe Kuze, care vrea să distrugă atât compania Hanka, dar și pe toți cei care lucrează cu aceasta. Batou rămâne un prieten și aliat de nădejde pentru Mira, pe tot parcursul căutării lui Kuze, care se transformă, mai mult sau mai puțin previzibil, într-o căutare a sinelui.

Răul nu e cel pe care îl intuiești

Cu cât Mira ajunge mai aproape de Kuze, cu atât mai mult își dă seama că nu acesta ar trebui să fie ținta sa. Într-adevăr, deși un personaj cu apucături malefice, Kuze are niște motive bine întemeiate pentru care acționează așa cum o face. Între timp, Mira află mai multe despre fosta sa identitate, dar și despre modul în care noua viață i-a fost creată. Până la finalul filmului, lucrurile se așează așa cum ne-am aștepta, descoperind și cine este adevăratul personaj negativ din peliculă, dar și care este identitatea reală a Mirei.

Din punct de vedere artistic, filmul este excepțional, iar efectele 3D sunt realizate într-un mod deosebit, fiind ele însele un argument suficient de bun pentru a vedea Ghost in the Shell. Când vine vorba de poveste, nu veți avea probleme de înțelegere a filmului dacă nu sunteți familiari cu universul acesta, dar s-ar putea să nu fiți nici dați pe spate.

O poveste care ar putea deveni un standard

Povestea nu e neapărat previzibilă, dar nici nu este cea care să te țină cu sufletul la gură de la început și până la sfârșit, mai ales după ce reușești să pui lucrurile cap la cap înainte ca pelicula să fie gata. Ghost in the Shell beneficiază foarte mult de aportul lui Scarlett Johansson (și nu mă voi lega de controversele din jurul alegerii ei în rolul principal), fapt pentru care își mai ridică notele apărute pe internet. Dincolo de aceste aspecte, avem de-a face cu o poveste care s-ar putea să devină un laitmotiv și pentru alte filme care vor aborda teme precum cele ale inteligenței artificiale, ale realității augmentate sau ale relațiilor dintre oameni și roboți.

[related]

Am putea avea de-a face cu o saturație a temei regăsirii omului, a hibridului sau chiar a robotului care capătă conștiință de sine. Westworld e prima creație la care mă gândesc și care vine cu un asemenea substrat, acum avem Ghost in the Shell, iar în viitor vom vedea și alte filme asemănătoare. Totuși, filmul de acum merită văzut, fie că aveți un istoric cu manga-urile sau cu anime-urile omonime, fie că vreți să vedeți un nou film cu Scarlet Johansson, fie că vreți să vedeți un film cu efecte de excepție.