De ce cred că în curând vom avea nevoie de un firewall pentru creier
Tu cum îți imaginezi viitorul? Ce-ai zice de haine programate să-și modifice textura sau de mine în care totul este automatizat și lucrează doar roboți? Dacă ai idei bine conturate despre viitor, poți să le expui pe platforma Earth 2050, un proiect interesant și eclectic, pentru că la el au colaborat, în afara colegilor mei, cercetători în securitate cibernetică, futurologi ca Ian Pearson, artiști și oameni de știință.
Tot aici poți vota cu Da sau Nu probabilitatea ca scenariile prezentate (aproximativ 200) să se transforme în realitate. De exemplu:
[related]
Scenariul 1 – Furt la minele de pietre prețioase
La minele de pietre prețioase lucrează doar roboți – inclusiv paznicii – ceea ce face plauzibilă următoarea variantă: un hacker intră în rețea și atacă paznicii roboți, astfel încât să nu observe furtul. Apoi, îi reprogramează pe ceilalți pentru a duce o parte din minereul prețios într-un alt loc, de unde să-l poată lua hoții.
Scenariul 2 – Mesaje către stațiile de pe Marte și Lună
Canalele de comunicare cu stațiile de pe Marte și de pe Lună devin o țintă pentru grupările de spionaj cibernetic, interesate de mesajele transmise și de modificarea acestora.
Scenariul 3 – Haine adaptabile
Aceste haine, care își pot schimba culoarea, imprimeul sau gradul de transparență, sunt acum la modă. Oricât de atractiv ar părea, noul model de haine are un dezavantaj major: a dus la un alt tip de șantaj: dacă te afli într-o întâlnire importantă și nu transferi urgent o sumă cerută, în bitcoins, s-ar putea să te trezești îmbrăcat în ceva care dezvăluie mult mai mult decât ți-ai dori.
Scenariul 4 – Sex cu roboți
Dacă tot zic futurologii britanici că, până în 2050, relațiile sexuale dintre oameni și dispozitive electronice vor fi mai frecvente decât cele dintre oameni, Ian Pearson estimează că jucăriile sexuale bazate pe realitatea augmentată și virtuală vor fi tot mai populare.
De ce vom avea nevoie de un firewall pentru creier
Dincolo de avantajele pentru cei singuri sau pentru cei implicați în relații, care nu vor să își înșele partenera/-ul cu o persoană, ce s-ar întâmpla dacă un hacker ar prelua controlul asupra robotului respectiv? Cât ar fi cineva dispus să plătească în schimbul unui material video care l-a surprins într-o astfel de ipostază?
Chiar și în prezent, viața privată este mai mult SF decât realitate, de când cu rețelele de socializare, unde împărtășim de bunăvoie o grămadă de informații personale. Ceea ce mi se pare cu adevărat înfricoșător este că devenim din ce în ce mai vulnerabili la nivel personal. Demarcația dintre tehnologie și uman e tot mai greu de făcut: roboți umanoizi, conversații pe site-uri de dating cu persoane care pot fi doar niște boți, informații personale răspândite pe Internet și care pot fi folosite oricând împotriva ta.
În acest context, nu peste mult timp, va fi nevoie de un firewall pentru creier, nu doar pentru dispozitivele pe care le folosim și nu va mai fi nicio diferență între medici și inginerii IT. Problema este că oamenii nu pot fi “reparați” atât de ușor: dacă un calculator poate fi reformatat, creierul nu o poate lua de la zero, curățat de orice “malware”.
Până atunci, în afara tehnologiilor specializate, rămâne valabil un principiu de (auto)protecție puțin paranoic, dar sănătos: în mediul digital, să nu ai încredere în nimeni, până la proba contrarie! Întotdeauna pune în balanță riscurile: dacă trimit o poză foarte personală cuiva și ar face-o publică sau dacă link-ul pe care dau link este unul de phishing, aș avea ceva de pierdut? Dacă răspunsul este “da”, treci mai departe fără să dai “send” sau “click”.