După 130 de ani, a fost „redescoperită” a opta minune a lumii

După 130 de ani, oamenii de știință ar fi redescoperit cea de-a opta minune a lumii- terasele roz și albe, îngropate de sute de ani sub pământ.

Îngropate de mai mult de un secol din cauza unei erupții vulcanice, terasele roz și albe din Noua Zeelandă au fost în sfârșit redescoperite, sub straturi întregi de cenușă și pământ.

Considerată acum mult timp o minune naturală a lumii și cel mai mare depozit de siliciu de pe Pământ, oamenii de știință trăiau cu temerea că aceste terase impresionante au fost distruse în urma erupției vulcanice, din 1886, a Muntelui Tarawera. Însă cercetătorii susțin că au reușit să localizeze locul în care ele au fost îngropate și suspectează că o parte a celei de-a opta minune a lumii a fost conservată în tot acest timp.

Când încă puteau fi observate, terasele roz-albe din Noua Zeelandă erau considerate cel mai mare depozit de siliciu de pe planetă. Această aglomerare, care ia forma zgurii, se formează atunci când un izvor mineral sau gheizer depozitează suficiente sedimente pentru a forma o crustă, dând naștere unor terase sau conuri naturale în jurul unei rezerve de apă. Cercetătorii sunt de părere că nuanța roz pe care au căpătat-o terasele în unele zone se datorează prezenței unor colonii extinse de bacterii pigmentate, notează Science Alert.

Descoperirea a fost, de asemenea, ajutată jurnalul geologului Ferdinand von Hochstetter, care în 1859 a realizat o examinare extinsă a insulei și a descris în detaliu zona teraselor.

Însă căutarea nu se încheie aici, pentru că erupția vulcanică a avut un impact enorm asupra peisajului. Erupția nu doar că a îngropat cea de-a opta minune a lumii, dar a determinat o modificare severă a peisajului astfel încât locația inițială a teraselor a fost mutată. Acest lucru îngreunează semnificativ procesul de căutare. Pentru a facilita redescoperirea, oamenii de știință vor să realizeze o cartografiere a fostului lac (lacul Rotomahana), existent în zonă, lucru care le va permite să restrângă semnificativ zona în care terasele ar putea fi acum localizate.

Ca urmare a unui lung proces de cercetare, oamenii de știință susțin că au dezvoltat un algoritm care le permite să identifice locația teraselor roz și albe, cu o marjă de eroare de plus-minus 35 de metri.