Drumul către stele: Colaborare globală în căutarea unui al doilea Pământ (V)

După ce călătoria în spațiu a devenit o realitate și am ajuns pe Lună, ne-am îndreptat atenția și către alte corpuri cerești, atât din Sistemul Solar, cât și din restul Universului.

[related]

Citește și: Drumul către stele: Un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru omenire (IV)

Odată cu apariția primelor rachete capabile să ducă oameni sau sateliți în spațiu, am intrat într-o nouă eră, cea e explorării spațiale. Dacă ne-au trebuit mii de ani pentru a crea un telescop și a vedea mai mult decât putem vedea cu ochiul liber, acum ne-au trebuit doar câteva decenii pentru a trece de la prima rachetă trimisă în spațiu la primii pași făcuți de om pe Lună. În ultimii 48 de ani, progresele au fost imense, iar trendul continuă, având în vedere recenta descoperire a NASA, cu privire la un sistem solar care conține 7 planete asemănătoare cu Pământul, unde ar putea exista viață.

Chiar dacă Cursa Spațială a încetinit odată ce americanii au ajuns pe Lună și s-a încheiat până în 1991, asta nu înseamnă că progresele au dispărut, de asemenea. Dacă explorarea spațială a fost, la început, o problemă de competiție și de supremație, aceasta a devenit mai degrabă un subiect important de cooperare între diverse puteri ale lumii. Stația Spațială Mir reprezintă un astfel de exemplu de cooperare. Inițial un proiect sovietic, Mir a găzduit la bordul său inițial membri din state semnatare ale Pactului de la Varșovia, urmând ca apoi, astronauți din Franța, Marea Britanie sau Germania să ajungă la bordul stației spațiale.

Stația Spațială Internațională este cel de-al nouălea proiect de acest fel, aceasta fiind pe orbita planetei de mai bine de 18 ani, momentan. SSI este un proiect în care sunt implicate mai multe agenții spațiale, deși China nu face parte (încă) din acest proiect, pe fondul refuzului SUA de a îi include pe chinezi în acest efort spațial.

Călătoria în spațiu: în căutarea unui al doilea Pământ

Dacă până acum am putut urmări un fir relativ simplu al eforturilor pentru călătoria în spațiu, precedate de dezvoltarea astronomiei, de acum este mult mai dificil de urmat o simplă traiectorie. Oamenii au început să descopere și să exploreze exponențial mai mult decât acum 50 de ani, spre exemplu. O direcție putem să trasăm, însă: avem de-a face cu explorarea spațiului, atât apropiat, cât și îndepărtat, dar avem de-a face și cu un substrat de care ține supraviețuirea noastră – găsirea unei planete pe care să putem trăi.

În prezent, cunoaștem planetele din Sistemul Solar mult mai bine decât cunoaștem adâncurile oceanelor propriului Pământ, dar nu mai suntem de mult limitați doar la ce se află în Sistemul Solar. Am ajuns deja chiar și în afara acestuia, Voyager 1 fiind în spațiul interstelar, la aproape 40 de ani de la lansare, călătoria în spațiu, cel puțin a unui obiect făcut de om, ajungând la un nou nivel. Atenția noastră este îndreptată îndeosebi către Marte, care are cele mai mari șanse să fie gazda primelor colonii umane dincolo de propria planetă.

Către Marte s-au îndreptat deja câteva zeci de misiuni spațiale, iar altele sunt planificate chiar în prezent, existând și dorința de a trimite oameni pe Planeta Roșie. Marte nu este însă singurul candidat pentru a susține viața în Sistemul Solar. În ultimii ani, Europa, unul dintre sateliții lui Jupiter, a devenit principalul candidat pentru descoperirea de forme de viață extraterestre, datorită oceanului lichid aflat sub un strat gros de gheață.

Dincolo de Calea Lactee

Privim însă nu doar la planetele din Sistemul Solar, ci și la alte planete, stele, găuri negre și galaxii. Ne-am convins deja că suntem minusculi în Univers, iar fiecare descoperire ne arată cât de mici suntem. Spre exemplu, cea mai mare gaură neagră descoperită până acum are masa a 40 de miliarde de stele precum Soarele.

În studiul Universului, avem de-a face doar cu astfel de numere imense, astfel că la un moment dat ajungem să nu mai înțelegem exact imensitatea acestora. Minții umane îi este imposibil să perceapă cu adevărat cât înseamnă cei aproximativ 13,799 (+/- 0,21) de miliarde de ani, cât se estimează cât are universul. Este deja dificil să-ți imaginezi cât de mare este Calea Lactee, care are un diametru de cel puțin 100.00 de ani-lumină, darămite să încerci să înțelegi cât de mare este Universul, care ar avea un diametru de cel puțin 91 de miliarde de ani-lumină (iar aici vorbim doar despre Universul vizibil).

Călătoria în spațiu se va reorienta în viitor din ce în ce mai mult către căutarea unui al doilea Pământ. Echipajele umane vor merge pe Marte și se va încerca chiar și stabilirea unei colonii pe Planeta Roșie. Mai departe, însă, lucrurile țin parțial de speculație, iar despre acestea vom vorbi în ultimul episod al seriei, în care discutăm despre viitorul astronomiei și, de ce nu, al omenirii.