Cercetătorii au reușit să stocheze un film și un sistem de operare în ADN

Cantitatea tot mai mare de date produse pe bandă rulantă ne fac să căutăm noi metode de stocare, iar ADN-ul ar putea fi una dintre acestea.

Stocarea în ADN este una dintre cele mai inovatoare metode de stocare a datelor, având două mari avantaje: densitatea de stocare este mare, iar durata de viață a mediului este foarte îndelungată, de asemenea, atrăgând companii mari, precum Microsoft, în procesul de cercetare.

Recent, cercetătorii de la Data Science Institute (Columbia University) și de la New York Genome Center au publicat un raport prin care arată că stocarea în ADN poate fi folosită pentru a salva informație digitală de tipul unui film, unui malware sau chiar de tipul unui sistem de operare.

În cadrul experimentului, datele au fost stocate cu o precizie de 100%, stocarea fiind și cu 60% mai eficientă decât în alte cazuri.

Pentru a stoca datele în ADN, acestea sunt convertite în stringuri binare de 1 și 0, apoi sunt comprimate într-un singur fișier, urmând ca datele să fie divizate în stringuri binare scurte. Pentru a alege aceste stringuri și pentru a le reașeza la locul prestabilit, cercetătorii au creat un algoritm denumit ”fântână ADN”, pasul următor fiind crearea șirurilor de ADN.

Pentru a fi decodate, secvențele au fost introduse într-un calculator, unde au fost reasamblate, fără nicio eroare. Conform lui Yaniv Erlich, de la California Unviersity, aceștia au reușit să ”codeze 1,6 biți de date în fiecare nucleotid, cu 60% mai mult decât orice experiment dinaintea acestuia, ajungând la 85% din limita teoretică de stocare”, scrie fossbytes.com.

În prezent, stocarea în ADN este destul de costisitoare și dificil de utilizat la scară largă. Crearea șirurilor a costat 7000 de dolari, alți 2000 de dolari fiind necesari pentru citirea datelor. Totuși, pe măsură ce lucrurile avansează, cercetătorii consideră că prețurile vor deveni din ce în ce mai accesibile, așa cum s-a întâmplat și cu alte medii de stocare.