Boeing se va folosi de printarea 3D pentru a produce sateliți modulari

Printarea 3D este o tehnologie la care se apelează tot mai mult în ultima perioadă, pentru că produsele confecționate pe această cale sunt mai ieftine și pot fi realizate mai rapid.

Compania Boeing este recunoscută pentru construirea sateliților high-end care costă în jur de 150 de milioane de dolari, dar mulțumită opțiunii de printare 3D, aceasta va putea produce nave aerospațiale la un cost mult mai mic. Drept dovadă, producătorii își propun să adopte noi practici de producție prin care să se folosească de părți modulare printate 3D, conform engadget.com.

Procedurile de care Boeing se folosește în prezent necesită o asamblare manuală a componentelor, procedură care este costisitoare și durează mult timp. Ca să vă faceți o idee cu privire la rapiditatea procesului, poți număra pe degetele de la ambele mâini câte navete spațiale reușește compania să producă într-un an de zile. Paul Rusnock, care este responsabil de deciziile economice ale Boeing, afirmă că tactica producătorului trebuie să se schimbe astfel încât acesta să poată face față competiției.

Companiile care produc sateliți de dimensiuni mai mici și la costuri mai reduse se folosesc deja de componente modulare pentru a grăbi procesul de producție. Spre exemplu, Airbus și OneWeb sunt pe cale să realizeze o linie de asamblare cu ajutorul căreia vor reuși să creeze sute de sateliți de dimensiuni mici pe parcursul unui singur an. Comparativ cu tactica celor de la Boeing, putem să vedem de ce cele două companii ar putea câștiga teren în viitorul apropiat.

Deși Boeing nu va reuși să atingă același nivel de productivitate, ca urmare a faptului că se ocupă de confecționarea unor sateliți de dimensiuni mari, compania va reuși totuși să crească numărul unităților realizate anual.

Corporația a început deja să se folosească metoda de printare 3D și alte procese de fabricație, iar momentan lucrează la implementarea și adaptarea aceleiași proceduri în cazul mai multor modele de nave spațiale. Partea negativă a sateliților modulari este durabilitatea lor scăzută, de doar șapte sau opt ani, care este de de două ori mai mică decât în cazul navelor asamblate manual.

Acest lucru s-ar putea să nu fie atât de rău pe cât s-ar crede, mai ales pentru că clienții companiei își propun să lanseze la perioade regulate sateliți care dispun de tehnologii mai avansate. Iar versiunile modulare mult mai ieftine le-ar oferi acestora oportunitatea de a face acest lucru.