Bacteria care „se hrănește” cu lumină ne-ar permite să supraviețuim infarctului

Infarctul este una dintre principalele cauze de deces, iar o nouă tehnică are potențialul de a preveni disfuncția cardiacă și moartea subită a pacienților.

Infarctul miocardic, supranumit și atac de cord, se produce atunci când oxigenul este obstrucționat și nu mai poate ajunge la mușchii inimii. Experții susțin că această boală este și va rămâne pentru o perioadă îndelungată principala cauză de deces, reprezentând 12,2 % din mortalitatea generală. Însă aceste pericole ar putea fi eliminate curând, cu ajutorul bacteriei care „se hrănește” cu lumină pentru a produce oxigen.

Bacteria pe care cercetătorii au folosit-o în cadrul studiului pe șobolani poartă denumirea de  synechococcus elongatus și poate converti dioxidul de carbon în oxigen, asemenea plantelor. Odată injectată în inimă, aceasta poate transmite oxigenul necesar către celulele inimii, prevenind moartea mușchiului inimii prin restabilirea circulației sanguine către zonele vitale, scrie The Verge.

În prezent, singura modalitate prin care medicii pot trata problema este fie prin intermediul unor medicamente care pot dizolva cheagurile de sânge, fie prin intermediul unei operații foarte riscante. Însă cercetătorii vor să amelioreze pe cât de mult această problemă, eliminând riscurile asociate ei, iar bacteria creată pare a fi o soluție de durată.

Pentru a testa tratamentul conceput, cercetătorii au analizat efectele sale asupra șobolanilor care aveau atac de cord. Aceștia au fost injectați cu bacteria, iar odată ce aceasta a intrat în contact cu lumina a început să producă oxigen. Celulele inimii s-au folosit apoi de oxigenul creat pentru a supraviețui și întreține inima.

Se pare că terapia cu bacteria s. elongatus a îmbunătățit considerabil performanța inimii, aceasta devenind mai puternică și mai rezistentă.

Deși în urma folosirii acestei tehnici se observă o ameliorare rapidă a problemelor cardiace, nu se cunosc încă foarte bine efectele de lungă durată ale tratamentului cu această bacterie. În plus, pentru că studiile au fost realizate exclusiv pe șobolani, cercetătorii nu cunosc care este impactul folosirii ei în cazul oamenilor, iar mult mai multe studii sunt necesare pentru acest lucru.