Rezolvarea unei probleme de matematică, recompensată cu 720.000 de dolari

La vârsta de 10 ani, în 1960, Andrew Wiles a găsit din întâmplare, în biblioteca locală, o carte numită The Last Problem, în care era detaliată o problemă de matematică veche de 330 de ani.

Ultima teoremă a lui Fermat a rămas nerezolvată pentru cel mai mult timp, în toată istoria matematicii. La 62 de ani, Sir Andrew Wiles, profesor de matematică la Universitatea Oxford din Marea Britanie, a fost decorat cu prestigiosul premiu Abel 2016, considerat un fel de Premiul Nobel al lumii matematice. Oferit de Academia Norvegiană de Ştiinţe şi Litere, premiul are o valoare financiară de 720.000 de dolari, potrivit IFL Science.

„Această problemă m-a captivat. A fost cea mai faimoasă problemă din matematică, cu toate că atunci când am văzut-o prima dată nu am conştientizat acest lucru. Ceea ce m-a uimit a fost faptul că au existat unele probleme nerezolvate pe care cineva de numai 10 ani a putut să le înţeleagă şi chiar să încerce să le rezolve. Şi am încercat să o rezolv în toţi anii adolescenţei. Când am mers la facultate, credeam că am găsit soluţia, dar s-a dovedit a fi greşită”, relatează Wiles. Teorema, formulată de matematicianul francez Pierre de Fermat în 1637, prevede: „Nu există soluţii întregi, diferite de zero, pentru un număr x mai mare ca 2 la ecuaţia: y la puterea n + z la puterea n = q la puterea n”

În timp ce teorema poate fi exprimată în termeni simpli, rezolvarea ei a contrariat matematicienii. Soluţia, cuprinsă într-un volum de 200 de pagini, a fost rezultatul unei perioade intense de cercetare, care a necesitat şapte ani, timp în care Wiles a predat la Universitatea Princeton. Wiles a prezentat soluţia în cadrul unor prelegeri la Universitatea din Cambridge, iar cei aproximativ 200 de cercetători prezenţi în sală au izbucnit în aplauze. Asta se întâmpla în 1993. Un matematician a revizuit lucrarea originală a lui Wiles şi a observat erori în soluţie, iar cercetarea a trebuit revizuită. Versiunea finală a fost publicată în 1995, cu ajutorul unuia dintre foştii studenţi a lui Wiles.

Rezolvarea constă într-o abordare a problemei din perspectiva unui unghi neconvenţional, care combină elemente din trei ramuri ale matematicii: forme modulare, curbe eliptice şi reprezentările Galois, bazându-se pe activitatea de secole a matematicienilor de dinaintea lui. Detalii suplimentare pot fi consultate aici. „Am o demonstraţie cu adevărat minunată a acestei proporţii, care este prea voluminoasă pentru a fi scrisă aici”, explică Wiles.