Playfilm: Cartea Junglei spune o poveste mai întunecată decât ți-o aminteai
Aceasta este recenzia noastră pentru Cartea Junglei (2016), film care rulează în cinematografe. Noi am văzut The Jungle Book la IMAX 3D, iar filmul este distribuit de Forum Film România.
Cartea Junglei ajunge din nou pe marile ecrane, de data asta sub forma unui film ”live-action” nu a unei animații prietenoase. Rezultatul este pe atât de spectaculos pe cât este înfricoșător, dar rezultatul final este unul suprinzător pentru spectatorii de toate vârstele.
M-am dus la The Jungle Book cu gândul că voi vedea un film de comedie, cu toate că trailerul indica către o poveste serioasă, mai mult gândit pentru cei care au crescut cu animația originală decât pentru copiii lor.
Trailerul redă foarte bine tonul general al filmului, iar dacă aș fi fost copil, probabil că aș fi plecat un pic speriat de la cinematograf, dar cu siguranță uimit. Mai jos găsiți recenzia pentru Cartea Junglei (2016).
Recenzie Cartea Junglei (2016)
Nu voi pune mult accent pe poveste. Filmul este inspirat de cartea lui Rudyard Kipling și ne prezintă aventurile lui Mowgli (Neel Sethi), un ”pui de om” crescut de animale. Viața în junglă este bună pentru Mowgli și pentru familia lui de lupi, condusă de Akela (Giancarlo Esposito) și Raksha (Lupita Nyong’o) până când un tigru bătrân și însetat de sânge – Shere Khan (Idris Elba) – pune ochii pe el și vrea răzbunare pentru o întâmplare de acum câțiva ani. Atunci încep peripețiile, dar Mowgli nu e singur, ci e ajutat de o panteră înțeleaptă – Bagheera (Ben Kingsley) – dar și de un urs leneș, dar amuzant – Baloo (Bill Murray).
Voi începe această recenzie pentru Cartea Junglei cu efectele speciale. Filmul este incredibil de bine realizat din acest punct de vedere, creatorii folosind imagini cu animale reale pe care le-au stilizat cu ajutorul CGI-ului. Rezultatul este unul spectaculos și înfricoșător în același timp, în special dacă aveți de gând să urmăriți pelicula la IMAX. Scenele în care Shere Khan îl urmărește pe Mowgli sau se luptă cu alte animale sunt surprinzător de realiste și m-am trezit, nu de puține ori, strângând de mânerele de la scaune. Și jungla luxuriantă este redată cu maximum de detaliu, iar atmosfera este ba destinsă, ba tensionată și din punct de vedere vizual, urmărind evenimentele din poveste. Regizorul John Favreau (Iron Man și Iron Man 2) a transformat, cu ajutorul efectelor speciale și a unor ”coregrafii” impresionante, o poveste pentru copii într-un spectacol vizual de care se poate bucura chiar și cel mai înrăit film de acțiune.
Voice actingul este încă un plus pentru Cartea Junglei. Kingsley și Murray fac o treabă excelentă în rolurile lui Bagheera și Baloo, însă de departe, Idris Elba este cel care strălucește din acest punct de vedere, sadismul tigrului Shere Khan căpătând o cu totul altă dimensiune mulțumită actorului. Aproape am sărit în sus de bucurie când King Louie, regele maimuțelor, a deschis gura și am recunoscut instant vocea lui Cristopher Walken, iar hipnotizanta Scarlett Johanson l-a vrăjit pe Mowgli cum nu se putea mai bine în rolul șarpelui Kaa. Cu toate că Johanson și Walken joacă personaje episodice, contribuțiile lor la acest film nu pot fi trecute cu vederea.
Acum, să vorbim și despre starul filmului, adică Neel Sethi. Puștiul avea numai 12 ani când au început filmările pentru Cartea Junglei, dar a reușit un rol de excepție. Lăsând deoparte mici scăpări tipice vârstei, Sethi are o expresivitate de invidiat, dar și o naturalețe incredibilă. Puștiul chiar pare terifiat în unele momente, iar asta contribuie enorm la suspansul pe care îl oferă pelicula. Mai mult decât atât, Favreau l-a coordonat astfel încât puștiul reușește cumva să imite, aproape la perfecție, mersul și gestica lui Mowgli din animația din 1967.
Apropo de pelicula originală, trebuie menționat faptul că cele două cântece – Bear Necessities și I wana be like you – sunt incluse și în producția din 2016, cântate de Murray și Walken, lucru pe care fanii îl vor aprecia cu siguranță.
Înainte de a încheia, revin puțin la scenariu. Replicile sunt bine scrise, iar umor este din belșug, construit atât prin replici, cât și prin situații. Totuși, pelicula este una întunecată, în care acțiunile chiar au consecințe, iar la finalul filmului, am rămas cu următoarea concluzie, în ciuda tonului vesel în care s-a încheiat Cartea Junglei: omul este cel crud dintre animale, dar și cel mai distrugător.