Originea Lunii ar putea fi alta decât credeam

Luna este satelitul natural al Pământului și are o influență foarte mare asupra vieților noastre: influențele gravitaționale ale acesteia produc fluxul și refluxul mărilor și oceanelor și „alungirea” timpului (Luna provoacă un decalaj de 2 m/s la fiecare 100 de ani).

Vechea ipoteză legată de originea sa susținea că Luna s-ar fi format în urma unei coliziuni catastrofale între Pământ și un obiect cosmic de dimensiunea planetei Marte și cu o compoziție chimică similară celei terestre. Totuși, oamenii de știință au examinat cu și mai multă grijă mostrele prelevate în cadrul misiunii Apollo și au luat în calcul o altă variantă.

„Încă remăsurăm mostrele obținute în cadrul misiunii Apollo, în anii ’70, pentru că tehnologiile au avansat în ultimii ani. Putem măsura diferențele mult mai mici dintre Terra și Lună, așa că am descoperit o mulțime de lucruri pe care nu le descoperisem atunci”, a povestit Kun Wang, profesor la Universitatea Washington, pentru Gizmodo. Modelele vechi nu puteau explica noile observații, dar noul studiu publicat în revista Nature le dezbate în detaliu.

Lucrarea arată că e posibil ca Luna să se fi format ca rezultat al unei coliziuni și mai violente decât se credea inițial. Dacă teoria care datează de 40 de ani ar fi corectă, cercetătorii ar fi trebuit să găsească materie provenită de la planeta asemănătoare Marte, dar analizele chimce au scos la iveală compuși care erau aproape identici. Prin urmare, au făcut și mai multe teste pentru a descoperi diferențele în materie. Într-un final, au găsit una. Semnăturile izotopilor sunt aproape identice, cu excepția unui izotop de potasiu care ar fi necesitat temperaturi foarte ridicate pentru a se distinge.

Cercetătorii susțin că ar fi fost nevoie de un impact mult mai mare pentru formarea Lunii, potrivit descoperirilor lor, pentru că energia rezultată din coliziunea cu corpul similar Marte nu ar fi fost nicidecum suficientă. Totuși, datele nu modifică ideea despre formarea satelitului nostru natural, ci doar ne indică faptul că Sistemul nostru Solar era mult mai volatil decât credeam. Desigur, pentru confirmarea noii teorii, vor mai fi necesare multe studii amănunțite.