Legătura dintre stres și albirea prematură a părului

Albirea părului e asociată și cu stresul, în afară de inevitabila înaintare în vârstă. Totuși, oamenii de știință spun că legătura dintre stres și încărunțire e ceva mai complicată.

Fără îndoială, stresul își lasă amprenta asupra corpurilor noastre. Când vine vorba de albirea părului, totuși, oamenii de știință încă nu au un răspuns foarte clar. Studiile sugerează că trebuie luați în considerare mai mulți factori, potrivit Science Alert.

Părul nostru își ia culoarea din celulele cunoscute drept melanocite, care se găsesc în bulbul foliculului de păr. Deşi culoarea părului şi a pielii variază foarte mult, există doar două tipuri principale de melanină: eumelanină, care produce culorile maroniu închis şi negru, şi feomelanină, care produce părul roşcat şi blond. Modul în care aceste celule se combină stabileşte culoarea părului nostru.

Albirea părului este cauzată de slăbirea melanocitelor, cunoscută sub denumirea de „stres oxidativ”. Se întâmplă tuturor celulelor noastre, caparte a procesului de îmbătrânire. Practic, organismul ne îmbătrânește și nu mai poate lupta împotriva anumitor molecule la fel cum o face cât timp avem 20, 30 de ani.

Cât despre stresul în accepțiunea lui populară, e greu de stabilit o legătură concretă cu încărunțirea. De exemplu, Miri Seidberg, expert în dermatologie la Institutul Global de Dermatologie din Florida, a spus că stresul cauzează mai degrabă căderea părului, nu neapărat încărunțirea lui.

În 2007, cercetătorii de la Universitatea Harvard au sugerat că stresul constant ar putea, într-adevăr, să grăbească albirea părului, pentru că stresul produce molecule reactive numite radicali liberi, care strică producția de melanină. A fost, totuși, un studiu foarte mic, așa că nu ne putem baza pe rezultatele lui.

În 2011, Robert Lefkowitz, cel ce avea să fie laureatul Premiului Nobel pentru Chimie în 2012, a condus un grup de cercetători cu care a descoperit că stresul provoacă eliberarea unui număr de neurotransmiţători care joacă un rol important în reacţia ”luptă sau fugi”. În mod normal, aceşti neurotransmiţători sunt eliberaţi pentru o perioadă scurtă, având efecte benefice (de exemplu, permiţându-ne să evităm un automobil ce se îndreaptă spre noi). Producţia pe termen lung a acestor neurotransmiţători, însă, poate provoca daune ADN-ului. Cercetătorii conduşi de Lefkowitz au arătat că aceste daune stimulează îmbătrânirea, creşterea tumorilor, pierderea sarcinilor, probleme psihiatrice şi încărunţirea părului.

În 2009, oamenii de ştiinţă din Europa au descoperit un alt factor care contribuie la încărunţirea părului. Cercetătorii au descoperit că foliculii de păr produc peroxid de hidrogen în cantităţi mici. Expunerea părului la peroxid de hidrogen duce la albirea acestuia. În mod normal, această cantitate mică de peroxid de hidrogen este descompusă de o enzimă cunoscută sub numele de catalază. Pe măsură ce îmbătrânim, producţia de catalază se reduce. Din acest motiv, peroxidul de hidrogen se acumulează, blocând producţia de melanină.

Partea bună e că cercetările continuă. Mai devreme anul acesta, oamenii de știință din Marea Britanie au identificat gena IRF4, care se pare că are o legătură strânsă albirea părului. Unii dintre noi sunt mai predispuși la acest proces din cauza factorilor genetici, dar sunt și factori externi cu un impact imens. Evident, printre ei se numără fumatul, alimentația nesănătoasă și un stil de viață dezorganizat în general.