Oamenii care se gândesc des la moarte sunt mai amuzanți, potrivit psihologilor

Unul dintre cele mai subestimate paradoxuri ale naturii umane e faptul că cei mai amuzanți oameni sunt deseori și cei mai depresivi. Un studiu arată că anxietatea în fața ipotezei morții e strâns legată de simțul umorului.

Știm deja că umorul e poate una dintre cele mai importante arme cu care oamenii fac față adversităților vieții. Probabil fiecare dintre noi poate confirma acest lucru: când suntem triști, o comedie, o carte amuzantă sau o ieșire în oraș cu oameni glumeți ne poate ajuta să trecem peste starea respectivă. Autorii acestui studiu au încercat să verifice conexiunea dintre teama de moarte și simțul umorului, bazându-se pe Teoria Managementului Terorii.

Această teorie se concentrează pe ideea că o trăsătură definitorie a omului este conştiinţa de sine. Mai precis, suntem vii şi că suntem conştienţi de acest lucru. Această conștiință de sine, dincolo de aspectele pozitive, atrage automat şi înţelegerea faptului că moartea este inevitabilă şi că se poate întâmpla în orice moment, din motive care nu pot fi controlate sau anticipate. Conştientizarea morţii poate avea un efect devastator, existând riscul ca frica de moarte să ne paralizeze.

Teoria Managementului Terorii explică modul în care oamenii reuşesc să depăşească momentul terifiant al asumării acestui fapt, fără a fi paralizaţi de anxietate. Oamenii au dezvoltat în mod inconştient metode de gestionare a aceastei angoase, iar una dintre ele ar fi umorul. Poți citi mai multe despre această teorie aici.

Pentru a testa ipoteza, oamenii de știință au „folosit” 123 de studenți voluntari, dintre care 97 de sex feminin. Jumătate dintre subiecți au fost influențați să se gândească la moarte prin transmiterea unui mesaj subliminal: câteva perechi de cuvinte le-au fost afișate pe ecranul computerului, iar acestora li s-a cerut să stabilească dacă există o legătură între ele. Cuvântul „moarte” era afișat imediat după primul cuvânt, pentru 33 de milisecunde, adică mult prea puțin pentru a fi văzut.

În cazul celorlalți, solicitarea a implicat descrierea gândurilor și emoțiilor pe care ipoteza morții le-o provoacă. A mai existat un grup care a trecut prin exact aceleași proceduri, dar cuvântul a fost „durere” în loc de „moarte”. După această etapă, subiecților li s-au dat patru desene fără descrieri și li s-a cerut să găsească cea mai amuzantă descriere la care se pot gândi, pentru fiecare dintre ele. Șase oameni au jurizat desenele cu tot cu legende, stabilind care au fost cele mai amuzante.

În cazul grupurilor expuse la mesaje subliminale, studiul a arătat că cei care s-au gândit la moarte au născocit texte mai amuzante decât cei care s-au gândit la durere. Rezultatul a fost aproape opus în cazul grupurilor cărora li s-a cerut explicit să se concentreze asupra morții și durerii. Cei care s-au gândit la emoțiile pe care ideea de moarte le stârnește au fost mai puțin amuzanți decât cei care au meditat la durere.

Experții au concluzionat că gândurile subtile despre moarte amplifică umorul, în vreme ce gândurile explicite îl reduc. Totuși, nu trebuie scăpat din vedere faptul că studiul a fost foarte limitat, dar nu e prima oară când ni se confirmă că oamenii amuzanți nu au întotdeauna cele mai roz trăiri interioare. Ne vine în minte sinuciderea lui Robin Williams și acest studiu din 2014, care sugerează că cei mai comici oameni sunt mai predispuși la psihoze precum bipolaritatea.