Cum ne-ar putea salva de haosul climatic o umbrelă gigantică formată din roboți
Încălzirea globală nu e o poveste de groază pentru copii, ci o problemă reală. Experții cred că am putea să o ameliorăm, în condițiile în care am forma o umbrelă imensă din 16 trilioane de roboți mici.
Ideea a fost propusă de astronomul Roger Angel. Fiecare roboțel ar trebui să cântărească aproximativ un gram, cam cât un fluture mare, și să devieze lumina solară cu ajutorul unui film transparent, cu găuri mici în el. Roboțeii s-ar propulsa singuri în orbită cu ajutorul unei propulsii ion pe bază de energie solară, o tehnologie deja folosită de Smart-1 Moon a Agenției Spațiale Europene. Ar forma un nor cilindric, larg de mai mult de 96.000 de kilometri. Ar avea nevoie de mici ghionturi de la sateliți, ca să nu se lovească unii de alții sau să nu fie îndepărtați de lumina pe care o deviază.
Poate că sună extrem, dar ar putea funcționa. Reducerea cantității de lumină care ajunge la Pământ ne-ar putea răci planeta rapid, chiar și cu nivelul de dioxid de carbon în creștere. Specialiștii cred că ar fi suficient să deviem 2-4% din lumina solară pentru a aduce Pământul la condițiile climatice din perioada pre-industrială. În plus, așa-zisele umbrele spațiale au susținere de la Royal Society, Nasa, și chiar și de la Uniunea Europeană, potrivit BBC. Ideea a atras atenția inclusiv a IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change).
Pentru ca această soluție să fie fezabilă, Robert Angel spune că roboții ar trebui să fie „aruncați” în spațiu cu ajutorul unei arme electromagnetice montate în munte. Sistemul ar accelera lansarea încărcăturii la vârful muntelui, folosind o formă de energie electromagnetică. Cunoscută drept forța Lorentz, deja e folosită pentru levitare magnetică, Maglev, trenuri și este ultima armă a US Navy. Costurile unei astfel de lansări ar fi de 13.90 de euro pe jumătate de kilogram, suficient de mică pentru a catapulta roboții în orbită, suma totală ajungând la câteva trilioane de dolari.
Singura problemă ar fi că nu există încă o tehnologie îndejuns de performantă. Poate că cea mai ușoară și ieftină opțiune ar fi simularea unui dezastru natural, cum ar fi impactul cu un asteroid sau o erupție vulcanică. Scopul ar fi emisia sulfului, ale cărui particule cresc densitatea atmosferei și deviază lumina. S-a întâmplat în 1991 ceva similar, când erupția Mount Pinatubo a eliberat mii de tone de dioxid de sulf, iar în anii următori, Pământul s-a răcit cu câteva zecimi de grad. Se estimează că doar un kilogram de sulf ar putea ameliora efectul de încălzire generat de câteva sute de mii de kilograme de dioxid de carbon.
Potrivit lui Matthew Watson, expert în vulcani la Universitatea din Bristol, riscul real ține de consecințele neintenționate. Particulele de sulf sunt distrugătoare de ozon, ceea ce ar putea cauza probleme serioase. Apoi, particulele ar putea face cerul alb, pentru că o umbrelă de sulf ar crește radiația difuză, ceea ce ar genera efectul pe care îl vedem într-o zi în care avem soare și nori concomitent, potrivit lui Watson.