Ce am învățat despre smartwatch-uri după un an de folosire (aproape) zilnică

Zilele trecute, ceasul meu Moto 360 a împlinit un an de folosire. Deocamdată, stă închis, cu bateria aproape consumată, pe un birou din hotelul la care sunt cazat. Cu ocazia asta, am învățat că e mult mai ușor să faci rost de un cablu microUSB pentru telefon decât de un încărcător wireless pentru ceas. 

Fascinația mea pentru ceasuri inteligente a început după ce am auzit prima dată de Pebble, iar după ce am testat LG G Watch R, am fost convins că am nevoie de un astfel de dispozitiv în viața mea.

Inițial, prețul a fost un mare minus, dar am prins o ofertă pentru Moto 360 și nu m-am putut abține. Apoi am descoperit avantajele și dezavantajele acestui gadget, iar acum sunt pregătit să le împărtășesc și cu voi, în cazul în care vă gândiți să vă luați un smartwatch, însă nu știți sigur.

Autonomia nu e o problemă, dar…

Mulți dintre review-erii care nu dețin un ceas inteligent se plâng de autonomia mică, mai ales dacă e să o raportezi la cea a unui ceas clasic. Pot să vă zic că nu e o problemă pentru mine faptul că trebuie să-mi pun ceasul la încărcat în fiecare seară. Nu știu despre alții, dar eu nu am dormit vreodată cu ceasul la încheietură, indiferent de tipul de ceas. Încărcătorul pentru Moto 360 e un suport wireless, așa că ceasul e ușor de pus la locul lui de pe noptieră, chiar dacă am stins deja lumina.

Ziceam mai sus de un ”dar”. Ei bine, autonomia este o problemă dacă ești genul care călătorește mult. Eu sunt genul care călătorește mult, iar pe lângă faptul că trebuie mereu să car încă un încărcător după mine, pe lângă cele de la laptop, aparat foto și telefon, trebuie să și caut toate prizele din camerele de hotel – care niciodată nu par suficiente. Acum, sunt într-o deplasare în Statele Unite și mi-am uitat încărcătorul acasă. Asta înseamnă că, până luni dimineață, voi avea la încheietură o bucată frumoasă de metal, sticlă și piele lipsită de orice fel de utilitate.

Provoacă dependență

Despre asta am vorbit deja într-un alt editorial. M-am obișnuit ca ceasul să vibreze la unele notificări importante primite pe telefon și m-am învățat să scot telefonul din buzunar în unele situații doar dacă mă ”avertizează” și smartwatch-ul. Am purtat o zi un ceas digital și m-am trezit uitându-mă în gol la oră, așteptându-mă să văd mailuri importante. Iar acum, că Moto 360 stă fără vlagă pe birou, mă simt ca un fumător care încearcă să se lase de fumat folosindu-se de țigări de gumă.

Sunt mai rezistente decât ai fi crezut

Nu sunt cel mai atent om pe care îl cunosc. Telefoanele mele au luat toate câteva trânte și s-au ales cu zgârieturi, iar asta nu m-a deranjat vreodată. Ceasul este mult mai expus riscurilor și neatenției mele deoarece nu este niciodată protejat de buzunarul pantalonilor. L-am dat de uși și de pereți, l-am scăpat pe jos la controalele de pe aeroport și la piscină. Rezultatul? Câteva zgârieturi foarte fine pe carcasa metalică și un display lipsit de orice urmă. Cureaua este singura care ar trebui schimbată, iar asta e pentru că s-a pătat de la transpirație și de la apă.

Nu vei simți nevoia să îți iei altul prea curând

Într-un editorial menționat anterior, mă declaram îngrijorat de faptul că va trebui să-mi schimb ceasul la fel cum îmi schimb telefonul, adică cam la un an. Ei bine, a trecut un an, iar Moto 360-ul meu, cu toate că nu are cel mai rapid procesor de pe piață nu dă semne de bătrânețe, de lentoare și nici nu simt nevoia să-l resetez la valorile din fabrică, darămite să-l schimb. Bateria ține mai mult decât atunci când l-am luat (actualizările software au făcut minuni, iar autonomia a ajuns la două zile de folosire, față de o singură zi, cât era la început), iar display-ul încă se vede clar și în lumina puternică a soarelui.

Nu îl vei folosi activ

Cu toate că am mereu ceasul la încheietură, sunt zile întregi în care nu intru în meniul de aplicații. Pașii făcuți îi am pe display-ul principal, notificările le citesc doar când vin și ora e permanent afișată. Uneori, mai deschid aplicația Keep când sunt la cumpărături, ca să mă asigur că am luat tot ce era de luat din supermarket, uneori îl folosesc pentru a schimba melodiile care îmi cântă în căști, iar uneori îl folosesc pentru a-mi găsi telefonul. Dar cam atât. E un model de folosire pe care îl vei observa după vreo două săptămâni de la achiziționarea unui smartwatch, când vei fi realizat că utilitatea lui este ca accesoriu, nu ca gadget de sine-stătător.

În concluzie, pot spune că un smartwatch este o investiție bună pe termen lung. Mă ajută să fiu mai organizat și să fiu mereu pe fază când vine vorba de chestiuni urgente (apeluri, mailuri, sms-uri legate de muncă). E un accesoriu care arată bine și care se potrivește oricărei ținute, mulțumită fețelor care pot fi schimbate cu ușurință. Este un gadget pe care îl voi mai purta pe puțin încă un an de acum încolo și de asta e important ca, în momentul în care te decizi să faci o astfel de achiziție, să te asiguri că nu te vei plictisi de designul ceasului (care contează mai mult decât orice) și te sfătuiesc să alegi un smartwatch căruia îi poți schimba cu ușurință cureaua. Totuși, ține cont de faptul că va trebui să porți încărcătorul cu tine în orice călătorie, dar există soluții și pentru această problemă: ceasuri precum Vector sau Pebble, cu autonomie considerabil mai mare. Un ultim sfat ar fi să nu îți iei un smartwatch imediat după lansare, deoarece prețurile în cazul acestor dispozitive scad considerabil la aproximativ jumătate de an (Apple Watch fiind excepția de la regulă). Acum vă las, mă duc să caut un încărcător wireless, ca să scap de sevraj.