Despre invidie și mândrie națională în online: Laura Bretan nu a câștigat „America’s Got Talent“, dar a ieșit învingătoare

Laura Bretan nu a câștigat „America’s Got Talent“, dar a ieșit învingătoare. Nu doar pentru că a știut să se bucure de această experiență fără a se lăsa descurajată de rezultatul din finală, ci și pentru că a atras atenția asupra acestui gen muzical, dar și aprecierea oamenilor de pretutindeni și a răspuns cu eleganță și decență la unele atacuri. Acest text este un fel de „jos pălăria“ în fața acestei copile, chiar dacă asta înseamnă să-i arăt cu degetul pe unii oameni.

Vreau să subliniez de la bun început că nu sunt o fană a operei. Am fost o singură dată și m-am plictisit teribil. Pur și simplu nu am înțeles nimic, nu m-a atins. Veți spune că sunt ipocrită, dar vă spun sincer că în momentul în care am auzit-o prima dată pe Laura Bretan cântând (la „Românii au talent“) am simțit ceva, m-a mișcat vocea ei, dincolo de surpriza de a vedea o copilă cântând arii de operă, nu ai cum să rămâi indiferent la un asemenea talent.

Revenind, show-ul „America’s Got Talent“ a fost câștigat de Grace VanderWaal, o puștoaică de 12 ani care își compune singură melodiile și cântă la ukulele. Am văzut pe Facebook tot felul de comparații între cele două, că „a noastră“ are un har și face artă, iar cealaltă e comercială și d-asta a fost votată de americani. Mi se pare o prostie și o mare nedreptate să faci asemenea comparații, amândouă sunt speciale și talentate, amândouă promovează un anume gen de muzică și în niciun caz cel cântat de Grace nu poate fi numit comercial. Da, poate fi considerat mai comercial decât opera, dar nu în accepțiunea pe care o are în zilele noastre termenul „comercial“.

Apoi, mă enervează incredibil de tare comentariile de genul „nu uita că ești româncă“. În primul rând, are părinți români, dar s-a născut și locuiește în America și cu toate astea știe limba română mai bine decât mulți români. Apoi, nu-mi pot explica sensul acestui mesaj. De ce simte cineva nevoia să-i amintească și să-i atragă atenția că este româncă? Nu mai scăpăm odată de meteahna asta, de obsesia asta de a le băga în ochi oamenilor care reușesc că sunt din România, de parcă are vreo importanță în afară de a ne hrăni noul ego-ul. De parcă ăsta e motivul pentru care bucură oamenii cu vocea ei, pentru că e din România. De parcă ea a cântat pe scena de la Dolby Theatre dintr-o datorie morală față de România. Și dacă, prin absurd, se întâmplă să uite, ce? O să fie mai puțin minunată sau cum?

Trebuie să recunosc însă că, în mod surprinzător, au fost mult mai mulți românii care au încurajat-o după ce au aflat că nu a câștigat concursul. Deci, se pare, mai sunt șanse să ne vindecăm și să nu-i mai călcăm în picioare pe cei care uneori se întâmplă să mai și piardă.

Ce m-a enervat însă cel mai tare a fost argumentul folosit de unii pentru a nu o vota, argument ce nu avea niciun fel de legătură cu faptul că nu le-a plăcut vocea sau interpretarea ei, ci că a câștigat deja „Românii au talent“, ceea ce automat, pentru unii, i-au anulat dreptul de a câștiga și o altă competiție. O să mă limitez la a spune că e absolut stupid. E ca și cum i-ai spune Serenei Williams să le mai lase și pe alte sportive să câștige un Grand Slam, că ea deja are 22 de titluri. Sau ca și cum i-ai spune unei gimnaste să nu mai concureze pentru aurul olimpic, pentru că deja l-a câștigat. O aberație!

În final, vreau să îi mulțumesc Laurei pentru faptul că e un om atât de frumos și de modest, că muncește mult pentru pasiunea ei, că nu renunță la acest vis și că oferă un exemplu nu doar celor de vârsta ei, ci și oamenilor mari. Sunt absolut sigură că bunicul ei ar fi mândru!