De ce nu ești un fraier dacă dai bani lunar pe Netflix

Românii așteaptă de câtiva ani buni venirea lui Netflix în România și, deși momentul în care serviciul de video streaming a devenit valabil la noi în țară poate fi comparat cu ”a doua” venire a americanilor, acesta a lăsat un gust amar sutelor de mii de ”maratoniști” de seriale piratate.

Netflix este cunoscut în lume datorită succesului pe care l-a avut în America în a oferi milioanelor săi de abonați filme, dar mai ales seriale, de calitate, pe care cei interesați le puteau urmări non-stop mulțumită sistemului de playlist online organizat în interiorul aplicației. Chiar și așa, majoritatea consumatorilor de filme și seriale din România cred că Netflix-ul n-o să învingă niciodată torenții când vine vorba de a oferi acces nelimitat la divertisment de calitate. Nu e chiar adevărat, și o să explic mai jos de ce.

Internetul vorbește de multă vreme despre Netflix, atât la noi cât și în afară, având pentru o bună bucată de vreme un efect nociv aupra românilor prin a-i face să se simtă excluși din cel de-al doilea ”paradis” occidental de la căderea Cortinei de Fier încoace. Ei bine, ieri, miercuri 6 ianuarie 2016, a doua cortină de fier a Lagărului NonNetflix a căzut, CEO-ul companiei, Reed Hastings, anunțând live pe scena CES 2016 momentul în care Netflix a devenit valabil pentru întreaga lume cu excepția Coreei de Nord, Siriei și Chinei. Printre rânduri presa a scăpat să menționeze că și Crimeea este exclusă de la Netflix, în ciuda faptului că serviciul este de acum valabil și în Rusia. Așadar, această dată este pentru mulți un veritabil al doilea ’89, când tragem din nou cu nesaț în piept aerul libertății. Însă, o fi chiar așa?

Majoritatea spectatorilor din România care urmăreau cele mai noi și promițătoare seriale din Vest o făceau aproape exclusiv prin metode ilicite. De ce? Pentru că oricine care dorea să se uite la House of Cards, Vikings sau Game of Thrones nu o făcea atunci când History Channel, Pro TV sau HBO dădeau episoadele pe post. O făceau înainte de culcare cu un laptop în brațe atunci când aveau timp și chef. Iar motivul pentru asta e extrem de simplu: nu toți puteau să stea drepți de fiecare dată în fața televizorului la ore fixe, aceștia preferând de departe să pirateze la nesfârșit sezoanele unul după altul.

Astăzi, valabilitatea serialelor preferate aflate la discreția spectatorului înseamnă totul pentru consumatorul de divertisment modern, iar torenții oferă acest unic avantaj. E adevărat că dura puțin mai mult până să începi practic să vezi serialul dar odată ce un sezon întreg era descărcat maratonul putea începe. Și asemenea Netflix-ului nostru, puteai să urmărești episoadele pe absolut ce dispozitiv vroiai: computer, tabletă, televizor, telefon mobil.

Paradoxul face că tocmai în toiul acestei depravări piraterești, românii tânjeau cel mai tare după Netflix, așa cum bunicii noștri tânjeau după venirea americanilor. Întrebarea se pune: de ce oare?

Deși răspunsul e mai complicat, motivul principal este confortul și indecizia consumatorului român, ca și a celui american deopotrivă. Operarea unei aplicații de torenți cere o minimă experiență în a stăpâni calculatorul, și cum la noi în România numărul micilor experți în metode de piraterie digitală nu este deloc mic, singurul impediment era viteza de descărcare și timpul inevitabil care se scurgea până când un sezon întreg putea fi vizionat. Pe Netflix, alegi ce serial vrei, dai play și gata. În plus mai e și branding-ul cuplat cu promovarea din gură în gură a sistemului de streaming american care a făcut din Netflix o adevărată comoară de divertisment de calitate ce ajunsese la cote exacerbate în imaginarul comun românesc. Mii de filme și seriale doar la apăsarea unui buton pentru un tarif de 10 euro pe lună? Incredibil!

Evident că nu era tocmai așa, iar puținii dintre noi care au ”trecut Dunărea înot” căpătând acces la Netflix cu ajutorul unui VPN știau că, de fapt, oferta este destul de limitată. A trebui să vină seara lui 6 ianuarie 2016 ca întreaga populație a României, și a unui întreg mapamond, să înțeleagă că Netflix n-o să bată niciodată torenții în oferta generală de filme. Dar asta nu-l face, însă, un perdant, și o să vă explic de ce.

Momentan, contextul repartizării drepturilor de autor în România pentru diferite filme și seriale este făcut în stilul arhaic, așa cum ne-au obișnuit televiziunile din ’89 încoace. Câte o televiziune mai cu bani se prindea cam ce film sau serial e la mare căutare în Vest și la noi, iar apoi prin intermediul unor contracte semnate cu casele de producție aducea filmul la noi în țară. Nimic mai legal. Totuși, din motive ce țin de exclusivitate și preferințele personale ale studiourilor, unele sezoane erau date cu întârziere la noi, sau deloc, așa cum a fost, pe vremuri, exemplul lui Dr. House. În aceste condiții, românii de voie, de nevoie trebuiau să recurgă la torenți și piraterie nu doar ca să vadă la discreție câte episoade doreau, dar și ca să rămână la curent cu noile episoade.

Pe Netflix sezoanele nu mai întârzie să apară, atâta vreme cât serialele nu sunt preluate de pe HBO, sau nu sunt conflicte deosebite cu alți producători. Toate sezoanele intră în format bulk atunci când sunt gata și, dacă studiourile nu pun probleme, acestea trebuie ținute musai la zi. De ce? Pentru că popularitatea Netflix în America obligă studiourile să nu se joace cu licențele atunci când doresc să capteze interesul publicului țintă. Chiar și așa, unele probleme apar iar câteva sezoane lipsesc din varii motive ce nu țin de Netflix. Acest lucru a motivat compania americană să-și înceapă propria casă de producție care să toarne propriile seriale ce sunt, cel puțin, de o calitate superioară (vezi Orange is the new Black). Iar acestea nu vor întârzia niciodată să fie valabile online.

Trebuie menționat că depinde extrem de mult cu ce atitudine abordezi Netflix. Pentru că românii trebuiau să caute seriale și filme prin liste întregi de filme porno, crack-uri, jocuri și tot felul softuri piratate, atitudinea pe care o aveau în legătură cu filmele pe care le doreau era una ”cu țintă.” Știau exact ce să caute și unde. Nu cunoșteau sugestii, iar sugestiile le erau oferite prin alte mijloace, în nici un caz de torenți. Așa că atunci când Netflix a venit la noi, vechiul reflex de a căuta filme ”la fix” a rămas, declarându-ne dezamăgiți de lipsa serialelor la care eram obișnuiți să ne uităm, ignorând numărul imens de seriale excelente de care noi habar nu aveam că exista și sunt chiar acolo în fața ochilor noștri.

Până la urmă e o chestiune de deschidere față de necunoscut, iar Netflix ca orice lucru din Vest necesită înțelegerea ideii că divertismenul de calitate și confortul trebuie plătit. Sumele nu sunt astronomice, însă serialele merită. Și ca să vă demonstreze asta, Netflix vă propune o lună gratis de filme și seriale, având cea mai bună ofertă valabilă să vă convingeți că merită.

Eu, însă, am o propunere chiar mai bună: folosiți-vă de luna aceasta gratuită să terminați ce seriale mai aveți de văzut de pe torenți, cât timp vă mai puteți acomoda cu Netflix. În acest fel, când luna gratis se termină puteți începe să vă uitați cu încredere, plătind 10 euro/lună (de ce ai avea nevoie să te uiți la patru ecrane deodată? Iar 4K? Nu cred că aveți prea mulți prieteni care să aibă un astfel de televizor în casă) la toate serialele excelente de pe Netflix.

Pragmatismul până la sânge al românilor conduși de zgârcenie, nevoi și frici va ajunge mereu să li se întoarcă împotrivă. Filelist, așa cum îl știm noi acum, nu va rămâne pentru totdeauna, iar furtul în sine implică riscuri. Crack-uri care să conțină troieni sau incompatibilități din cauza unor versiuni mai vechi piratate pur și simplu distrug experiența utilizării unui produs de altfel ireproșabil.

Pe scurt Netflix a venit aici ca să rămână și chiar dacă vă place sau nu, cei de la Netflix nu or să se îmbogățească peste noapte și nici n-or să dea faliment din cauza românilor. Însă dacă vrem să mai învățăm încă un pas din procesul nostru de a intra în rând cu lumea, e bine să fim mai deschiși la minte și, la nevoie, chiar și la buzunar.