Căsătoria românului cu birocrația sau cum nunta mea a schimbat site-ul unei instituții

Anul ăsta ne-a adus câteva lucruri bune în administrația românească. Odată cu guvernul Cioloș, interacțiunea cu instituțiile statului a devenit parcă mai laxă, oamenii au devenit mai oameni, nu doar birocrați, dar drumul nostru e lung. Cozile la instituții sunt în continuare mari, iar unele lucruri s-ar putea rezolva pe mail. Dar hai să vă povestesc o întâmplare care m-a făcut să cred că nava România e îndreptată în direcția care trebuie.

Zilele astea m-am dus înapoi la Iași să depun, alături de logdnica mea, actele pentru căsătoria civilă. Am fost la doctor, am obținut un certificat care spune că sunt apt pentru căsătorie, am făcut copii xerox pentru certifiatul de naștere și buletin și ne-am înființat la ora 12.30 la Oficiul Stării Civile. Ajungem la ghișeu, dăm actele, semnăm, dar ni se spune că mai trebuie să adăugăm niște copii xerox după documentele de identitate ale martorilor. De asta nu eram pregătiți. Mă documentasem deja pe site-ul oficial, unde la rubrica de căsătorii aveam articolul Informații generale despre căsătoria civilă, acolo unde erau trecute toate actele, dar nu și aceste xeroxuri. Doamna de la ghișeu insistă că sunt pe site. Bine. Ne ducem, sunăm, obținem xeroxuri și ne întoarcem în vreo jumătate de oră să depunem toate actele la dosar.

Ei bine, în tot acest timp, angajatele de la Starea Civilă au verificat site-ul și ne-au arătat unde era pe site informația care nouă ne scăpase. Era în al doilea articol, un pic redundant, numit Căsătoria între cetățeni români și în Ghidul încheierii căsătoriei civile. „Ia uitați ce ghid frumos am făcut noi“.

„Dar unde îl găsim, doamnă?“

„Păi e aici, pe pagina 4“.

„Auleu, păi nimeni nu ajunge la pagina 4“

Termenul de usability nu a ajuns și la Direcția de Evidență a Persoanelor. Dar, în loc să fim certați, așa cum m-aș fi așteptat de la funcționar public care a prins cetățeanul în offside, în cele 20-30 de minute cât am fost noi plecați, angajatele au intrat în site și au mutat ghidul de pe pagina 4 pe prima pagină, ca să fie mai vizibil. Nu m-aș fi așteptat la momentul ăsta. Am fost aproape mândri. Uite, reușim să schimbăm ceva în țara asta doar protestând față de un lucru greșit.

„Noi ascultăm de cetățeni și modificăm în funcție de nevoile dumneavoastră“.

Wow!

Cu toate că am trecut prin birocrație și prin copii xerox, am fost surprins de reacția funcționarilor care au decis chiar să facă ceva util pentru viitor.

Anul ăsta suntem în anul Comisiei de Tăiat Hârtii, care analizează ce documente pot fi procesate online, pe mail sau pur și simplu sunt inutile. Pentru digitalizare, eu propun o altă soluție, ca toate lucrurile să fie pregătite. Cum ar fi ca fiecare direcție de Evidență a Persoanelor să aibă acces la o platformă foarte simplă de upload de documente. Intri, dai click pe „Vreau să mă căsătoresc“ și ți se deschide o pagină unde ți se spune clar ce documente trebuie să uploadezi și ce date să completezi. Evident, fiind vorba de căsătorie, trebuie să fii de față. Dar, în loc să mai umbli cu toate documentele după tine, o asemenea platformă ar putea să-ți permită să vii doar cu buletinele și să ai un număr de ordine obținut online (programarea căsătoriei se face oricum pe internet). La fața locului, doar semnezi ce ai nevoie, ca să demonstrezi că faci asta voluntar, și pleci în lumea ta. Totul s-ar putea rezolva în două minute.

Situația ar putea fi aceeași peste tot în interacțiunea cu statul. Ai nevoie să depui niște acte? De ce nu le-ai trimite online, iar apoi, dacă e nevoie prezența ta, doar să vii să semnezi? Timpul fiecăruia este prețios. În cele două ore cât te duci pe la xeroxuri și stai la cozi ca funcționarii să verifice actele, ai putea munci și ai face bani. Bani care se întorc la stat prin taxe și impozite. În plus, așa cum zice Constituția Statelor Unite, ai putea avea și dreptul la fericire prin eliminarea stresului.

Comisia de Tăiat Hârtii e probabil una dintre moștenirile care nu sunt reversibile realizate de Guvernul Cioloș (alături de platforma GovITHub). Am putea extinde orice depunere de documente prin platforme online simple – câteva câmpuri de completare de date, conectate la baza cu locuitori și o platformă de upload de fișiere. Am putea transforma timbrul fiscal, acest amănunt lipicios și flegmos, într-o plată online în urma căreia se obține un cod unic.

Îmi voi aminti de 2016 ca anul în care m-am căsătorit și cu ocazia asta am reușit să modificăm și site-ul unei instituții publice după o nemulțumire verbală.