Fără să aducă o revoluție, Apple a făcut din 2016 un an istoric

Tehnologia este într-un punct previzibil: nu mai are ce să aducă nou. Apple a demonstrat-o cel mai bine cu noile laptopuri, iar în septembrie cu noul iPhone. În acest colț în care se găsește prinsă, Apple a scos din pălăria de magician doar vești „șocante“.

Mă gândesc să trec la MacBook încă de când urmăream pe YouTube reclamele „Mac vs PC“. Au fost senzațional de bine livrate și executate pentru un public care nu știa de ce să dea mai mulți bani pe computerele Apple. Acei ani au trecut și acum Microsoft ia la mișto Siri sau produsele Apple pentru că au rămas mai în urmă. N-au fost niciodată primele, poate și de-asta poți avea impresia că nu greșești, dacă le cumperi.

Acum, văd noile laptopuri MacBook Pro și au mai multe lipsuri decât plusuri pentru mine. Lista de „nu mai au“ este mai lungă decât cea de noutăți. Ai Touch ID, foarte bun, ai Touch Bar, total netentantă, și 3D Touch în touchpad, care înseamnă și nu prea înseamnă mare lucru. În fine, nu e ideea „ce n-are“, ci ce înseamnă lansarea acest computere portabile pentru 2016 și pentru următorii ani. Altfel, pentru Apple, și piață per total, poți interpreta lansările și drept un strigăt de disperare. Chiar dacă ei se încăpățânează să spună, cum a sugerat departamentul de marketing, că e un act de curaj.

Ultimii 20 de ani au fost despre tăieri

Om Malik scrie pentru „New Yorker“ un articol lung și plictisitor despre design. L-am parcurs pe tot, pentru că îmi place să îmi notez idei deștepte. Iată una: „Designul, pe de altă parte, înseamnă mai mult decât aspect, un lucru foarte bine demonstrat de Samsung cu marea problemă pe care a avut-o cu Galaxy Note 7“. Orice dispozitiv Apple este caracterizat de: ce îi lipsește, din ce e construit, ce aduce nou modului în care folosești un obiect similar.

Gândește-te la tot ceea ce înseamnă electronice – de la telefoane și ceasuri inteligente la laptopuri și frigidere cu Windows 10 – ca la o piscină imensă pe marginea căreia stau producătorii cu undițe în mână și culeg componente. Când a fost construit primul iPhone, este celebră povestea prezentată de „New York Times“, Steve Jobs și echipa lui de design l-au „desenat“ și inginerii hardware au trebuit să îl construiască. Le-a ieșit, cum era firesc, un smartphone modern, cu foarte multe minusuri.

De la primul iMac, care a pus în spatele unui ecran întregul computer pregătit pentru internet, până la ultimul MacBook Pro fără porturi USB clasice, la Apple e vorba de tăieri, pentru a crea noi și noi funcționalități. Este extraordinar de enervant să nu poți asculta pe un iPhone 7 muzică la căști clasice, nu contest asta, dar nici nu este un capăt de lume. Acum, mi se pare stupid să n-ai cititor de carduri pe un laptop, dar, iată!, cele noi n-au. Și, mai mult decât în oricare an, 2016 e despre diverse tăieri în produsele Apple pentru a le face utile chiar și când nu mai pot aduce ceva nou.

Dacă ți-ai putea face telefonul pe bucăți, într-un iPhone 6s n-ai avea nevoie decât de procesorul nou și camera foto. În noile MacBook Pro n-ai avea nevoie decât de procesorul nou și de mediile de stocare. Ecranul e așa și pe dincolo, cvasi-relevant. Dar ca să simți cu adevărat noutățile, trebuie să dispară unele „vechituri“. Azi, e portul USB. În trecut, au fost FireWire, CD-ROM-ul și cititorul de dischete.

Viitorul este tactil, wireless, fie că vrem, fie că nu

În regulă, iPhone 7 n-are mufă de căști și MacBook Pro n-are port USB. Ambele însă au conexiuni la internet. Voi „uita“ de acel Touch Bar, deoarece este o bucată de hardware pe care o vor folosi cel mai bine dezvoltatorii în aplicații. Deocamdată, este, desigur, aproape inutilă. Dar iată încă o idee din textul citat mai sus: „iPhone 7 este cu adevărat un monstru al puterii de calcul – depășeste alte telefoane și chiar unele modele Mac. […] Procesorul său poate executa calcule complexe local, fără să le trimită undeva în cloud“, scrie Om Malik.

Este încă un an în care avem computere Mac. Până în 2020, vor persista pe lângă casa omului, dar este clar că sunt nișă, nu mainstream. Este o piață a miliardelor de telefoane inteligente, nu mai poate fi vorba de, cum a zis Bill Gates, un computer pe fiecare birou, ci un smartphone în fiecare buzunar.

Vom ajunge, în mai puțin de cinci ani, în punctul în care nu vei mai putea face diferența între un smartphone și un laptop. Pas cu pas, Apple este singura companie care face pași mari în direcția aceea. Microsoft a început cu Surface, un produs foarte bun, dar, la fel ca seria Lumia, nu a perseverat. Windows 10, ca macOS, nu sunt pregătite pentru vremea ecranelor tactile.

Chiar dacă prea des Apple seamănă cu o broască țestoasă, aceste tăieri fac din dispozitivele sale unele pregătite pentru ziua de mâine, nu pentru cea de azi. Microsoft „s-a speriat“ de câteva ori până acum: tableta cu Windows de la începutul anilor 2000, conceptul inovator al mesei tactile Surface, Windows 8 și, recent, seria Lumia. Google, la fel, cu Android dezvoltat doar pentru tablete și cu ChromeOS, care încă n-are un scop clar definit și este într-o situație demnă de milă. Mai potrivit era Android peste tot. Nu este și fragmentarea continuă. Iar în hardware, la fel ca în software, e esențială lipsa fragmentării.

Apple nu are o soluție salvatoare, doar are o soluție. Într-o vreme în care dezvoltarea acestor computere, mai mult sau mai puțin portabile, a stagnat, e timpul ca producătorii să ia o pauză și să vină cu ceva relevant. Noile MacBook Pro nu sunt pentru vechii utilizatori, pot folosi foarte bine ce au cumpărat în 2015 sau 2014, ci este pentru cei care trec de la Windows la macOS. Și mai e o chestiune de nuanță: atât cei din tabăra Android, cât și cei cu Windows, urăsc tot ce produce Apple fără vreun motiv clar închegat.

Sunt computere și atât. Devin relevante abia când faci ceva cu ele, nu când te cerți cu oameni despre cât de bune sau de proaste sunt. Că de scumpe, e o realitate, sunt scumpe.