Acceleratorul de particule LHC rămâne fără spațiu de stocare
Acceleratorul de particule de la CERN funcționează mai bine decât ar trebui și tocmai asta este cauza unei probleme neașteptate.
Directorul de operațiuni de la LHC (Large Hadron Collider), Jorg Wenninger, afirmă că ”acceleratorul este stabil și funcționează în parametri optimi”. Acesta mai afirmă și că acceleratorul are foarte puține pauze, iar tocmai aceasta este problema.
Când LHC a fost planificat, oamenii de știință au estimat că acceleratorul de particule va fi funcțional doar o treime din timp. Restul timpului ar fi trebuit să fie alocat pentru mentenanță, reparații, reporniri și alte activități logistice. Cu toate acestea, teoria este destul de diferită de practică, iar exemplul de acum ar putea fi unul dintre primele în care tehnicienii au subestimat durata de funcționare a unui echipament.
Acceleratorul LHC lucrează, de fapt, 70% din timp, având o rată de funcționare mai mult decât dublă față de cea preconizată.
Numărul mai mare de coliziuni efectuate îi ajută pe cercetători să adune mai multe date despre procesele și particulele rare, precum bosonul lui Higgs, care apare o dată la un miliard de coliziuni. Numărul mare de experimente începe să pună probleme spațiului de stocare, totuși, conform extremetech.com.
”Cantitatea de hard disk-uri pe care o cumpărăm pentru a stoca datele este planificată cu ani înainte, fiind bazată pe timpul de funcționare preconizat pentru LHC”, spune Jim Olsen, profesor de fizică, implicat în proiectul CMS. ”Deoarece acceleratorul a depășit toate așteptările și chiar și cele mai bune scenarii, am început să rămânem fără spațiu de stocare. A fost nevoie să consolidăm rapid vechile simulări pentru a face spațiu noilor date.”
Problema apare din cauză că sunt foarte multe experimente desfășurate simultan la CERN. Cel mai recent dintre acestea este experimentul ATLAS, ce implică o serie de coliziuni efectuate la viteză mică, prin care se dorește analizarea ”împrăștierii elastice”, care apare atunci când doi protoni supraviețuiesc unei ciocniri.
Savanții ce lucrează la ATLAS doresc să înțeleagă ce se întâmplă atunci când cei doi protoni ricoșează, iar obiectivul pe termen lung al proiectului este să înțelegem de ce razele solare ce ajung în atmosferă se destramă într-o serie de particule secundare.