Realitățile vieții cu Uber: S-a născut din ură și moare în lege

Uber va fi interzis în România. Uber moare de foame la marginea străzii. Aplicația Uber, spaima taximetriștilor, e învinsă de Parlament. Ei bine, așa a fost această săptămână. Că Uber iese sau nu din România e mai puțin relevant, este însă extrem de important ce se întâmplă acum și n-are nicio treabă cu siguranța noastră.

„Dar e inutil ca şi când încerci să pensezi boul/Fiindcă tu eşti doar un vechi şi pe vechi îl sperie noul” sunt două versuri dintr-o melodie românească, dar am găsit că se potrivesc situației Uber. Am scris cu entuziasm pe Playtech despre ea, la iRaportul am făcut și mișto de câteva scenarii și am fost dezamăgiți când a fost cam greu să găsim scăpare din Pipera la ore de vârf cu sfântul graal al transportului urban. Uber se poate sau nu să dispară din România pe motiv că încalcă o lege a transporturilor altoită după șpagă, lobby și taxiuri galbene care nu râd în soare decât la curse de mare angajament.

Uber, nu doar în România, a fost necesar și a izvorât din ură. Urăști și tu taximetriștii, RATB-ul, metroul la ore de vârf, dar ai aprecia mersul cu mașina, pe o muzică decentă de la radio, și fără nesimțirea șoferului. Când șoferul își plătește din propriul rating și propriul buzunar nesimțirea, nu mai e atât de padrone. Ura față de transportul clasic nu e doar în România, dar aici ușurința de a fi taximetrist și tarifele mici au transformat această metodă de transport într-una tare urâtă.

Spre deosebire de taxi, cu Uber mergi mai bine, plătești cu cardul și poți judeca acea cursă. De doi ani am în telefon două aplicații pentru taxi, am acordat rating-uri de fiecare dată și niciodată n-am primit înapoi, iar reclamatul la dispecerat, pe fond de nesimțire, este cel mult o glumă proastă și țepuitul oricând ce se poate este deja implicit. Fondul acesta social nu este și fond pentru legislație, căci banii companiilor pun altfel în mișcare rotițele statului.

Între influența Uber și influența celorlalți

Uber n-are influență decât prin bani și oamenii care au ajuns să folosească așa ceva. N-are granițe și, în unele țări, este mai ieftin decât taxiul obișnuit. Ultima mea cursă cu Uber a fost pe 7 mai, seara, una de 20 de lei. Șoferul mi-a spus că Uber este companie de PR, se pricepe excelent la cuvinte, dar n-are de ce să bage bani în schimbarea legilor. Rob Khazzam, cel care din partea Uber a acordat un interviu pentru Playtech, are funcția onorifică de international launcher, adică un evanghelist pentru minunea transporturilor. Cei de la Uber au arătat că se poate, dar ca să reziste așteaptă presiune din partea cetățenilor, pozând în cei oropsiți și persecutați de sistem.

Valorează miliarde de dolari și încă sunt țări în care pot face bani, pe când în România au aproximativ 100 de șoferi, care își acoperă costurile mai ales din bonusuri – la un anumit număr de curse, primesc câteva sute de lei pe săptămână. Au încercat marea cu degetul și aproape se îneacă la mal.

Sub noua formă a legii, cei care ar transporta contra cost persoane, și n-ar avea licență, ar rămâne fără mașină 6 luni. Asta e cea mai mare problemă. Desigur că poliția nu va opri mașini aleatoriu în trafic să întrebe de ce transportă oameni, ci polițiștii pot folosi aplicația și merg la sigur. Iar banii șoferilor sunt livrați din conturile Uber Olanda. Este încă o dovadă că șoferul nu-l ducea pe vărul Vasile până la gară și pe telefon avea doar GPS cu aplicația Uber din greșeală instalată. Controalele ANAF sunt o dovadă a ultimelor luni că dacă Guvernul vrea să tragă pe roată afaceri, poate face asta. Doar să nu fie afaceri prea mari, că s-ar putea strânge prea mulți bani la buget și n-ar avea unde să-i pună.

Cel mai probabil nimeni nu va opri legea, nici măcar Klaus Iohannis, deși ar câștiga ceva capital de imagine, pentru că ideile disruptive trebuie înfrânate, altfel pot destabiliza piramide economice însemnate.

Airbnb a dat peste cap sistemul de chirii, Uber pe cel de transporturi, YouTube pe cel al consumului video și ideile disruptive abia acum se dezvoltă mai bine. Totuși, acestor startup-uri „de garaj”, care ajung rapid să valoreze miliarde, le pasă să supraviețuiască și să crească, nu să se bată cu parlamente.

Dacă Uber dispare după cum se anunță acum vremurile, voi fi interesat de cum las bacșiș taximetristului și unde se duce restul pe care n-are să mi-l dea la o cursă de 11 lei.

Cei de la Uber nu comentează prea mult pe subiect, lucrează să ajungă la un compromis legislativ și poate vor avea succes. Totuși, dincolo de cele două tabere și de banii pe care ambele îi vor, astfel de demersuri legislative nu sunt pentru siguranța noastră. Doar pentru că un șofer are licență pentru a fi taximetrist, asta nu-l face mai puțin violator după ce comite un viol, mai puțin hoț când folosește un aparat modificat sau când înșală străini, și nu-l face mai puțin nesimțit când se plânge de curse scurte, tarif mic, benzină scumpă, când vorbește la telefon tot drumul și înjură orice vede.

Dacă Uber dispare după cum se anunță acum vremurile, voi fi interesat de cum las bacșiș taximetristului și unde se duce restul pe care n-are să mi-l dea la o cursă de 11 lei. O fi și el ca băiatul care aduce pizza, mă duc la dispecerat să-i las bacșiș.

Până la urmă, cui îi pasă?

Se face multă gălăgie acum, dar gălăgia se disipează rapid pe măsură ce te îndepărtezi de Internet și București. Multele orașe ale țării, cu câteva excepții, abia au transport public bun, străzi asfaltate și servicii firești pentru secolul 21. La sate încă nu s-a băgat căruța cu GPS, care să-i care pe Gică, Mitică și Doru de la cârciumă acasă cu un split fare într-o seară nebună de sâmbătă.

Ziarelor, blogurilor și altora care mai scriu le pasă pentru că subiectul face trafic, atrage atenția și e atât de fierbinte, că nu poți să nu-l bagi în seamă. Celorlalți nu le pasă. Cei mai mulți luau în calcul Uber ca o suplimentare a veniturilor și ca un serviciu de agățat și făcut sex. Asta e, are și această față, dar în curând vor trebui să se mulțumească cu altceva.

Proiectul de lege completează Legea nr.38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere. Astfel, sunt sancționate persoanele fizice și juridice care efectuează transport public de persoane cu un autoturism, fără respectarea prevederilor art. 7 din lege. Transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere se execută numai de către transportatori autorizați, care dețin autorizații taxi valabile.