Teoria universurilor paralele are mai mult sens decât ai crede
Existența universurilor paralele ar putea suna a ceva imaginat de scriitorii de science fiction, având puțină relevanță în raport cu teoriile fizice moderne. Ideea că trăim într-un „multivers” compus dintr-un număr infinit de universuri paralele e luată de mult timp în calcul ca fiind o posibilitate, deși e încă dezbătută intens de experți.
[related]
Acum, provocarea este găsirea unei metode prin care să fie testată. De asemenea, e important să știm că teoria universurilor paralele nu este atât o teorie, cât o consecință a înțelegerii fizicii teoretice. Această distincție e crucială, după cum susțin și cei de la IFL Science. Nu e o născocire a imaginației cuiva, ci derivă din mecanica cuantică și teoria corzilor.
Mai multe realități într-una singură
Poate ai auzit de experimentul pisicii lui Schrödinger, un experiment mental, adesea caracterizat ca un paradox, imaginat de fizicianul austriac Erwin Schrödinger în 1935. Ilustrează ce probleme apar dacă se aplică interpretarea Copenhaga a mecanicii cuantice asupra obiectelor din viața de zi cu zi. Acesta și-a imaginat un experiment în care este prezentă o pisică care poate să fie vie sau moartă, în funcție de un eveniment aleator anterior. În timpul elaborării experimentului său a inventat termenul Verschränkung.
Totuși, pare destul de greu de crezut că poți să afli trecutul unei ființe bazându-te pe starea sa actuală. Asta doar pentru că intuiția noastră nu este familiarizată cu acest tip de raționament, dar potrivit mecanicii cuantice, e cât se poate de posibil. Motivul este că spectrul posibilităților în universul cuantic e imens.
Din punct de vedere matematic, o stare mecanică cuantică este suma tuturor stărilor posibile. În cazul pisicii, acestea sunt două mari și late: stare vie sau stare moartă. Dar cum le interpretăm, pentru a avea un sens practic și o logică? O modalitate populară ar fi să considerăm că singura stare adevărată din punct de vedere obiectiv e cea pe care o observăm. Sau putem să admitem că toate posibilitățile sunt adevărate și au la fel de mult sens în universuri diferite.
Teoria corzilor
Teoria corzilor este poate cea mai promițătoare pentru a uni conceptul mecanicii cuantice și al gravitației. Forța gravitațională e foarte dificil de descris prin raportarea la atomi și particule subatomice, acestea compunând știința mecanicii cuantice. Totuși, teoria corzilor, potrivit căreia orice particulă fundamentală e compusă din corzi supuse excitației, poate descrie atât gravitația, cât și electromagnetismul și forțele nucleare.
Pentru a avea logică matematică, teoria corzilor necesită cel puțin 10 dimensiuni fizice. Noi putem observa doar patru: înălțimea, lățimea, adâncimea și timpul, iar extra-dimensiunile necesare teoriei menționate ar trebui să existe și să fie ascunse undeva, departe încă de cunoașterea umană. Acestea ar trebui să fie cumva concentrate, iar una dintre problemele teoriei corzilor e că există multe metode prin care e posibilă această concentrare.
Există undeva la 10500 posibilități estimate de cercetători. Fiecare dintre acestea vor rezulta în legi fizice diferite, precum mase de electroni și constante de gravitație diferite. Deocamdată, acestea nu au fost testate, așa că nu ne putem baza întru totul pe o teorie care ar putea da răspunsul tuturor întrebărilor despre universurile paralele.
Înainte de Big Bang, se presupune că Universul a trecut printr-o perioadă de expansiune accelerată, numită inflație cosmică. Aceasta a fost invocată inițial pentru a explica de ce Universul observabil este aproape uniform în ceea ce privește temperatura. De asemenea, teoria a prezis un spectru de fluctuații de temperatură în jurul acestui echilibru, care a fost mai târziu confirmat de nave spațiale precum Cosmic Background Explorer, Wilkinson Microwave Anisotropy Probe și PLANCK.
Inflația cosmică este aproape unanim acceptată de fizicieni. Oricum, o consecință ar fi că există în continuare părți ale Universului care încă se extind. Așadar, acestea ar putea sfârși compunând alte universuri, cu legi fizice diferite și dimensiuni diferite.
Desigur, am putea avea de-a face cu alte teorii care duc puțin cu gândul spre marile conspirații. Sau ar putea avea sens și aplicabilitate, iar universurile paralele ar putea fi o realitate științifică. Doar experimentele ne pot confirma sau infirma supozițiile.