Sony Alpha A7 II – Camera care stabilizează conceptul Sony: full frame mirrorless

Sony Alpha A7 a fost (și încă este) o cameră foto foarte bună și una care anunța o revoluție: în categoria full frame a ajuns să existe și altceva în afară de DSLR-uri. Totuși, o generație mai târziu, Sony știe ce are de făcut, dar o face lent aproape așteptând ca Nikon și Canon să moară de plictiseală.

Marea noutate din Sony Alpha A7 II este sistemul de stabilizare pe cinci axe integrat în corpul camerei foto. Este o noutate pentru Sony, dar nu și pentru companii precum Panasonic și Olympus. Bun, este, totuși, valabil titlul: prima cameră mirrorless full frame cu sistem de stabilizare pe cinci axe. E al Sony, îl merită, ba chiar compania poate fi lăudată pentru implementare. La alte capitole însă diferențele sunt minore și e destul de greu să găsești o justificarea achiziției.

Preț: Sony Alpha A7 II costă 8.200 de lei la F64 fără obiectiv. Dacă dorești ceva mai ieftin, există modelul de anul trecut la 6.500 de lei cu obiectiv de kit 28-70mm. Pentru mai mulți megapixeli există modelul Sony Alpha A7r la 8.400 de lei fără obiectiv, dar cu 36 MP.

Introducere

Sony Alpha A7 II are un corp robust, este mai grea decât versiunea de anul trecut și este mult mai mică și mai ușoară decât oricare altă cameră DSLR full frame, iar acesta poate fi un avantaj pentru fotografii care doresc așa ceva. Tehnologia din Sony Alpha A7 II aduce laolaltă un senzor de 24 megapixeli full frame creat de Sony, un sistem de autofocalizare hibrid cu 117 puncte cu detecție de fază și 25 de puncte cu detecție de contrast, și o gamă ISO de la 100 până la 25.600, dar dincolo de 6.400 ești într-un teritoriu la fel de nesigur.

Conform Sony, sistemul de autofocalizare e cu 30% mai rapid decât cel de anul trecut, dar asta nu înseamnă că este peste toate. Este mai lent decât ce poate face un DSLR full frame și, uneori, este mai lent și decât unele modele mirrorless concurente. Dacă vrei autofocalizare rapidă și nu ții cont de full frame, la fel de bine ți-e și cu Sony Alpha A6000, și cu Sony Alpha A5100. Practic, autofocalizarea a fost îmbunătățită mai ales prin software ceea ce s-ar putea face și pe Alpha A7 și restul din gama full frame Sony.

Trebuie menționat că Sony Alpha A7 II folosește codecul din A7s și anume XAVC-S ceea ce înseamnă că oferă o calitatea însemnat mai bună pentru videoclipuri cu rate de până la 50 Mbps. Dacă voiai un A7 pentru video și A7s nu era suficient de bun pentru poze, atunci acest model mark II este ceea ce doreai. Dacă nu voiai așa ceva și te interesa doar fotografierea, sistemul de stabilizare a imaginii e cel care contează.

Și că am adus vorba despre marea noutate, de ce contează că stabilizează pe cinci axe? Ei bine, dacă ai urmărit parcursul Sony în zona full frame, ai observat că n-au obiective. Cu siguranță n-au suficiente cât să concureze cu gama lor APS-C, darămite cu gama full frame DSLR. Astfel, Sony introduce stabilizarea aceasta și îți spune că printr-un adaptor poți pune ce „sticlă“ vrei pe acest aparat. Ceea ce e bine, ba chiar foarte bine pentru oricine vrea să treacă de la altă cameră foto la aceasta și își face griji pentru lipsa de obiective, dar un obiectiv „adaptat“ nu va fi niciodată un obiectiv proiectat fix pentru această cameră. Totuși, Sony și fotograful fan Sony câștigă timp până se mărește gama.

[dmalbum path=”/wp-content/uploads/dm-albums/Review Sony Alpha A7 II/”/]

Pe lista dotărilor tehnice se mai trec ecranul de 3 inci la rezoluție de 1,3 milioane de puncte, un ecran foarte bun indiferent că vorbim de mirrorless sau DSLR, un vizor electronic cu rezoluție de 2,4 milioane de puncte și conectivitate prin WiFi, NFC, USB și microHDMI. Noutățile nu sunt multe, am zis deja care e cea notabilă, dar trebuie să știi că se simte mai bine în mână această cameră decât cea de anul trecut.

Este mai grea, iar asta ajută când fotografiezi la viteze mai mici, gripul este mai bun și per total se simte mai solidă, mai potrivită pentru un fotograf profesionist sau pentru un amator ori entuziast cu pretenții.

Puncte pro – Sony Alpha A7 II

Stabilizarea imaginii pe cinci axe este cel mai însemnat plus. Îți va fi utilă atât atunci când vei vrea să realizezi direct din mână câteva expuneri mai lungi sau când vei pune pe Alpha A7 II obiective de la alți producători prin adaptor. Totuși, în 2014 (început de 2015) nu se poate spune că Sony sparge tiparul. Olympus și Panasonic au făcut asta înainte.

Ergonomia, modul în care simți această cameră în mână și controalele manuale fac din Alpha A7 II o unealtă foarte bună pentru orice fotograf, de la unul amator care abia debutează în acest domeniu până la unul profesionist care din diverse motive decide să aleagă sistemul mirrorless full frame propus de Sony. Personal, nu apreciez dimensiunea și greutatea mari ale D4s, deși au rostul lor uneori, și Alpha A7 II vine să aducă funcționalități de vârf în corp mic.

Videoclipurile primesc, în sfârșit, puțină atenție din partea Sony, dar abia la câteva luni bune de când a lansat Sony Alpha A7s cu codecul nou. Contează dacă pui preț pe așa ceva sau este doar o funcționalitate pe care o folosești rar pe o cameră foto.

Puncte contra – Sony Alpha A7 II

Autofocalizarea putea fi îmbunătățită și nu doar cu 30%. Per total, se descurcă rezonabil, dar când vorbim de full frame și de un astfel de nivel la care Sony își vrea aparatul, nu e suficient de „rezonabil“.

Autonomia nu a fost îmbunătățită față de anul trecut și cu siguranță e cu mult în urma camerelor DSLR. Nici nu era de așteptat să le ajungă sau depășească, dar rivali precum Olympus, Panasonic sau Fujifilm încep să se descurce din ce în ce mai bine în acest sens.

În afară de sistemul de stabilizare, Sony Alpha A7 II e mai mult un pas în lateral decât unul înainte. Sau un pas de pitic înainte. Dacă A7 impresiona, aceasta e o versiune mai mult mulțumitoare decât atrăgătoare. Cine nu și-a cumpărat anul trecut A7, așteptând modelul nou, se poate să fie satisfăcut de noutăți.

Concluzie – Sony Alpha A7 II

N-am insistat la minusuri pe gama redusă de obiective. Este o realitate și este un minus, dar Sony a redus puțin din handicap prin sistemul de stabilizare. La fel ca anul trecut, Sony Alpha A7 II nu e o cameră rea. Își face treaba, te adaptezi ei sau o adaptezi stilului tău, dar atât timp cât îți place Sony, cât îți plac pozele produse de senzorul Exmor (mie îmi plac luminile din pozele realizate noaptea) sau cât timp fluxul tău de lucru nu e deja bazat pe alt echipament.

Altfel, Alpha A7 II e singura cameră care livrează conectivitate, dimensiuni reduse și stabilizare pe cinci axe pe senzor full frame. Sony este încă singurul său rival și deocamdată acționează ca și cum își permite evoluții, nu revoluții.

Mostre foto din Sony Alpha A7 II

Fotografiile sunt în format JPG redimensionate și procesate pentru umbre, claritate, contrast și balans de alb în Lightroom.