PlayFilm – Avengers: Age of Ultron este mai mult decât un film de popcorn

Avengers: Age of Ultron rulează în cinematografele din România începând de vineri. Noi l-am văzut la Grand Digiplex Băneasa și am avut parte de o experiență completă. 

Sunt mare amator de benzi desenate și tot ce înseamnă supereroi. Primul Avengers mi-a plăcut, dar am simțit că nu este nimic mai mult decât un film de popcorn și că personajele, spre deosebire de versiunile lor originale, au fost unilaterale și lipsite de profunzime. Așa că înainte să văd Avengers: Age of Ultron nu aveam cine știe ce așteptări. Știam că mă voi distra, dar cam atât. Avengers: Age of Ultron a reușit, totuși, să-mi depășească așteptările.

Marvel în penumbră

În ceea ce privește benzile desenate, bătălia pentru popularitate se dă între doi giganți: Marvel și DC. Mereu am fost mai atras de DC, pentru că am apreciat zbuciumul interior al personajelor și modul în care aceste trăiri au fost expuse pe marele ecrane. Ca un ”fun-fact”, filmul meu preferat cu super-eroi este Watchmen, iar pe locul doi se clasează seria The Dark Knight.

Avengers: Age of Ultron a reușit să urce în topul personal, pe locul trei, iar asta e mare lucru. Acțiunea se învârte în jurul lui Ultron, o inteligență artificială incredibil de puternică. Problema cu Ultron, care, de fapt, este și problema oricărei alte inteligențe artificiale, este că nu avut un ”ghid inițial” bine delimitat. Așa că ajunge să vrea să distrugă Pământul și, odată cu el, echipa Avengers. Mai exact, Ultron ia naștere ca urmare a ambiției și a fricii lui Tony Stark. Inteligența artificială ajunge să infecteze întreg internetul și să obțină controlul asupra armatei de roboți creați de Stark, iar întreaga acțiune poate fi sumarizată cu sintagma ”de ceea ce ți-e frică, nu scapi”. Ultron este înfricoșător pentru că în gândire și acțiuni nu pare fi nimic mai mult decât un om, arătând că nebunia și complexul de Dumnezeu se poate transmite de la creator la creație.

Apropo de echipă, conflictele dintre supereroi dau substanță filmului. Iron Man, Hulk, Thor, Captain America, Black Widow și Hawkeye sunt mai umani ca oricând. Sunt măcinați de trecut și de deciziile care trebuie luate în prezent, își fac probleme privind mortalitatea (sau imortalitatea) și, în cele din urmă, realizează că puterea lor stă în numere. Vorbind despre conflicte, lupta dintre Iron Man și Hulk este, probabil, mai distractivă și mai palpitantă decât bătălia finală.

Pe lângă Ultron, mai facem cunoștință cu Scarlet Witch și QuickSilver, doi adolescenți care au căpătat superputeri în urma unui experiment și care vor răzbunare, dar și cu The Vision, o altă inteligență artificială care îi ajută pe Răzbunători. The Vision, spre deosebire de Ultron, este rece și calculat, dar nu în totalitate robotic. Antagonismul între Ultron și Vision este dus la extrem, atât prin acțiuni și gândire, cât și prin aspect.

Efectele speciale sunt absolut spectaculoase și există chiar și o doză de ”romanță” pe lângă glumele cu care ne-au obișnuit eroii Marvel. Filmul a fost, în opinia mea, mai bun decât primul, iar asta este mare lucru, având în vedere că în industria cinematografică rareori se întâmplă acest lucru. Jocul actorilor este la înălțime, Mark Ruffalo ieșind în evidență mai mult ca oricând, iar James Spader face o treabă extraordinară ”împrumutându-și” vocea pentru a-i da viață lui Ultron.

Cu Avengers: Age of Ultron, Marvel a reușit să mă convingă că eroii îndrăgiți de toată lumea nu sunt doar marionete puternice cu un simț al umorului ușor forțat. Marvel a reușit să mă convingă că poate, pe marele ecran, să creeze un Univers semi-întunecat, în care trăirile reale se pot amesteca cu umorul acid. Avengers: Age of Ultron este un film complet, creat pentru toate gusturile: are acțiune și efecte speciale, are umor și dragoste, tensiune și dileme morale.

Cum ziceam la început, am văzut Avengers: Age of Ultron la Cinema Digiplex Băneasa, mai exact în sala Ultra. Sala Ultra este specială pentru că are cel mai mare ecran plat din România, de 230 de metri pătrați, dar și un sistem de sunet cu totul inedit. Este vorba despre sistemul Dolby Atmos, care presupune 52 de difuzoare montate în toată sala (inclusiv deasupra capului) și care este capabil să redea sunetul nu pe canale (5.1 sau 7.1), ci prin 128 de obiecte. Adică fiecare ”obiect” (fie el personaj, animal sau clădire care se prăbușește) este redat individual, pentru a avea parte de o experiență completă.