Am renunțat la Facebook ca să văd cum e viața în afara Rețelei
Ieri, aplicația de Facebook pentru Android trebuia actualizată. Am fost notificat pe smartphone. În loc s-o actualizez, am decis să renunț la Facebook și să experimentez lumea în afara „matrixului“ social media.
Am cont pe Facebook din octombrie 2010 și nu știu de ce renunță lumea la Facebook. Poate pentru mulți e un moft, oricum amenință de câteva ori înainte s-o facă, dacă o fac. Îl amenință pe Mark Zuckerberg că, dacă nu își bagă mințile în cap, ei pleacă de pe Facebook, dar această rețea e acum un loc mult mai rafinat acum decât a fost vreodată în toată existența sa de (aproape) 11 ani. Algoritmul îmbunătățit de ingineri plătiți cu mii de dolari pe lună a devenit atât de bun, încât e foarte ușor să ignori orice te enervează și orice nu e pe placul tău. Deși ești un zeu în această rețea socială și a devenit destul de dificil să fii jignit sau posomorât la tine „acasă“, există lume care renunță la Facebook. Am renunțat și eu, dar am de gând să mă întorc.
Nu pregătesc nicio revoluție fără Facebook, vreau doar să văd cum este pentru mine Internetul fără cea mai mare rețea socială. Voi continua să fiu pe Instagram, din când în când, și îmi voi face în continuare backup pozelor pe Google+. Twitter nu folosesc și nu-i văd vreun rost, așa că îl ignor, iar profilul de pe LinkedIn îl verific uneori, cât să mă mint singur că aș putea folosi cândva toate acele informații pe care le-am pus acolo pentru a mă angaja în altă parte și pe mai mulți bani.
Dar, la naiba! acum nu mă voi mai putea indigna că Facebook îmi bagă reclame pe gât și îmi urmărește activitatea.
Revenind la marea rețea socială, pentru mine Facebook este rezumatul comodității online. Am acolo oamenii pe care îi cunosc și cu care comunic mai des, sunt pagini prin intermediul cărora mă informez pe anumite teme și sunt alți oameni a căror muncă îmi place și le urmăresc fluxul. Cu toate acestea, niciunul dintre aceste elemente nu va duce lipsa like-ului sau a share-ului meu. De comentat nu comentez prea des, deci nici comentariile nu vor lipsi cuiva. De asemenea, nu jignesc oamenii în comentarii, astfel că nu vor exista chiote de bucurie pentru lipsa mea. Contul nu va fi șters, nu mă simt dependent de Facebook cât să intru la „dezintoxicare“, ci doar dezactivat pentru o perioadă. De asemenea, am dezinstalat aplicațiile din smartphone.
Mă aștept să ajung la concluzii simple de tipul: nimeni n-a sesizat că am lipsit (sau poate vor fi două-trei persoane, iar ele mă vor întreba pe SMS sau WhatsApp ce s-a întâmplat) și că, dincolo de Facebook, mi-e peste mână să păstrez o oarecare legătură cu unele persoane utile. Dincolo de această inconveniență, mă aștept și să am ceva mai mult timp pentru a-l risipi pe alte activități online. M-aș grăbi să le recomand oamenilor să iasă de pe Facebook tocmai pentru a se lovi de o realitate pe care n-o mai cunosc: nu sunt în centrul Universului și, dacă dispar, doar câțiva oameni știu că au existat.
Până la a schimba lumea, însă, am de trecut prin zilele fără existența mea în burta „marelui albastru“. Aș putea spune că „generația Facebook“ e acum incompletă, dar m-aș considera prea important. Plus că n-am apreciat niciodată paginile politicienilor. Prea își dau și ei importanță și încearcă într-un mediu „al tău“ să își bage discursul lor. Dar, la naiba! acum nu mă voi mai putea indigna că Facebook îmi bagă reclame pe gât și îmi urmărește toată activitatea și îmi poate exploata toate pozele în interesul său comercial. Eh, asta e, voi trăi și cu minusurile.