Mituri despre corpul tău pe care nu ar trebui să le mai crezi

Omul obișnuit știe foarte puține lucruri despre corpul omenesc, în ciuda faptului că și-a petrecut toată viața într-unul. Sunt o mulțime de mituri, unele mai absurde decât altele, iar oamenii de știință ne arată cum stau lucrurile în realitate.

[related]

Televizorul nu strică ochii

Unul dintre cele mai comune, pe care părinții ni l-au pus pe tavă drept argument în repetate rânduri, se referă la faptul că televizorul strică ochii. Mai ales dacă stai aproape de el.

În realitate, dacă există o corelație între statul aproape de TV și probleme de vedere, ar fi că, cel mai probabil, nevoia de apropiere e cauzată întocmai de deficiențele cu care pleci la drum. Nu există nicio dovadă științifică pentru temerea că ți-ar putea fi afectată vederea dacă nu respecți o anumită distanță. Probabil mitul datează din perioada televizoarelor vechi, dar emiteau radiații.

Totuși, uitatul la televizor sau în ecranul computerului pe perioade îndelungate îți poate cauza durere la nivelul ochilor și îi poate face să fie uscați, dar acest lucru se întâmplă pentru că ne concentrăm mult și clipim mai puțin. Astfel, ochii obosesc.

Dinții sănătoși nu sunt strălucitor de albi

Fiecare pastă de dinți pe care o cumperi îți promite minimum două lucruri: o respirație proaspătă și dinți albi. Desigur, sunt puține lucruri mai dizgrațioase decât dinții galbeni, iar mitul zâmbetului hollywoodian e peste tot.

În realitate, chiar dacă nu îți place să o auzi, culoarea sănătoasă a dinților nu e acel alb strălucitor. Exact, culoarea naturală a dinților este gălbuie. Nu ne referim la acel gălbui bolnăvicios, care e amplificat de consumul de cafea, țigări sau de igiena orală precară. Pe de altă parte, îngrijirea optimă a dinților nu o să ți-i facă (și nici nu ar trebui) să arate de parcă ar fi fost vopsiți în alb.

Mai mult, e posibil ca toate tratamentele menite să obțină această nuanță de alb impecabil să te afecteze. Unii cercetători susțin că pastele care albesc dinții conțin particule abrazive care ar putea eroda smalțul, în timp ce altele se bazează pe folosirea peroxidului de hidrogen, cel mai frecvent folosit agent de albire, care ar putea, se pare, să slăbească dinții în timp. Așadar, dinții din reclame sunt doar un standard de frumusețe impus de media.

Unghiile și părul nu cresc după moarte

Un alt mit cu iz macabru pe care l-am auzit este că unghiile și părul continuă să crească și după moarte. Desigur, asta e destul de greu de verificat personal, dar e cunoscut faptul că oamenii au o fascinație ciudată pentru oamenii morți și pentru ce se întâmplă după ce nu mai respirăm.

Ei bine, adevărul e că, precum celelalte elemente ale corpului omenesc, părul și unghiile au nevoie în mod constant de nutrienți, oxigen și sânge pentru a crește. Evident, un cadavru nu beneficiază de așa ceva. Această idee a devenit populară în timpul Primului Război Mondial, iar subiectul este dezvoltat și în romanul All Quiet on the Western Front. Nu știm exact motivul popularizării acestui mit, dar probabil are legătură cu faptul că, după moarte, corpul omenesc „intră la apă”, iar pielea se îndepărtează de unghii și păr, astfel încât acestea vor părea mai lungi.

Părul ras nu crește mult mai gros

Vă amintiţi probabil episodul din Seinfeld când Jerry a decis să îşi radă pieptul, în ciuda avertismentelor că părul va creşte înapoi de două ori mai gros. Deşi mitul se dovedeşte a fi adevărat la televizor, este foarte fals în lumea reală. Dacă raderea părului ar face ca acesta să crească mai gros, atunci bărbaţii care chelesc ar putea să se radă în cap, tocmai pentru a preveni căderea părului. Pediatrul cercetător Rachel C. Vreeman şi profesorul asistent de pediatrie Aaron E. Carrol infirmă acest mit:

„Încă din 1928, un studiu clinic a arătat că raderea nu are niciun efect asupra creşterii părului. Mai multe studii recente confirmă că raderea nu afectează grosimea sau rata de creştere a părului. În plus, raderea îndepărtează partea moartă a firului de păr, nu partea vie situată sub suprafaţa pielii, deci este puţin probabil să afecteze rata sau tipul de creştere. Părul ras nu mai are forma conică văzută la capetele părului neras, dând astfel o impresie de asprime. De asemenea, noul păr nu a fost încă luminat de soare sau supus altor expuneri chimice, părând astfel mai închis la culoare decât părul existent înainte”. Practic, părul ras se simte mai aspru şi asta te face să crezi că este mai gros.

Nu vei elimina otrava dintr-o mușcătură de șarpe cu ajutorul salivei

Deşi ar fi destul de interesant dacă ar fi adevărat, să sugi muşcătura unui şarpe pentru a elimina otrava nu este numai grosolan, ci este şi o idee foarte rea. Conform lui Mark Leyner şi Dr. Billy Goldberg, autorii cărţii „De ce au bărbaţii mameloane?”, dacă faci acest lucru s-ar putea să te alegi cu o infecţie la nivelul rănii. În schimb, poţi face ceea ce sugerează Crucea Roşie Americană:

1. Spală muşcătura cu apă şi săpun.
2. Imobilizează zona muşcată şi ţine-o mai jos decât nivelul inimii.
3. Obţine ajutor medical.

În unele cazuri este recomandat să se aplice un garou pentru a încetini răspândirea veninului.

Caloriile nu sunt tot ce contează în îngrășare sau slăbire

Ne-ar plăcea să credem că este o teorie bună pentru pierderea în greutate consumarea unui număr de calorii egal cu cel al caloriilor ingerate, dar asta ar însemna să acceptăm că organismele noastre sunt destul de simple. În timp ce consumarea de calorii mai puţine poate avea cu siguranţă o influenţa asupra greutăţii, nu toate alimentele au acelaşi impact, odată ce le-am înghiţit. Dacă vreţi să vă gândiţi la asta într-un mod foarte simplu, luaţi în considerare diferenţa dintre bomboane şi un castravete (în cantităţi egale caloric). Aceste alimente au gust diferit, conţin diferite elemente nutritive şi nu sunt acelaşi lucru. Nu ar avea sens să fie folosite de către organism în acelaşi mod.

Problema cu ideea conform căreia caloriile reprezintă singura unitate de măsură se datorează faptului că ne gândim la calorii ca la un lucru fizic. Caloriile sunt doar un mijloc de măsurare a căldurii şi iniţial nu au fost un termen folosit cu referire la produsele alimentare. O calorie, conform Wikipedia, „aproximează energia necesară pentru a creşte temperatura unui gram de apă cu 1 grad Celsius”. Practic, caloriile sunt o măsură şi nu ceva ce corpul tău foloseşte drept combustibil. Ceea ce foloseşte corpul tău este ceea ce găseşte în mâncarea şi lichidele ce le digeră. Dacă mănânci tot felul de alimente nesănătoase, nu vei fi mai bine doar pentru că mănânci mai puţine calorii, scriu cei de la Scientia.

Mulţi oameni dezbat această idee din cauza dietei profesorului nutriţionist Mark Haub, care a avut un regim sărac în calorii, ce a constat în principal din mâncare tip junk food (aproximativ două treimi), dar sunt câteva lucruri de reţinut aici. Acesta este studiul unei singure persoane şi nu este elocvent pentru toată lumea. Chiar Mark Haub a pus întrebări despre descoperirile sale:
„Ce înseamnă asta? Înseamnă că sunt mai sănătos? Sau înseamnă că omitem ceva când definim sănătatea din punct de vedere biologic?”

[related]

Haub a redus, de asemenea, aportul său cu aproximativ 800 de calorii pe zi, ceea ce înseamnă o cantitate importantă. Nu există nicio îndoială că aportul nostru caloric joacă un rol important în felul în care stocăm şi pierdem grăsimea (cum arată acest studiu din  New England Journal of Medicine), dar simpla numărare a caloriilor nu furnizează imagini complete. Modul în care corpurile noastre procesează zahărul este un exemplu excelent despre felul în care diferitele produse alimentare au diferite rezultate. Dr. Michael Eades indică două studii – experimentul de înfometare a lui Ancel Keys şi studiul lui John Yudkin – care au testat două diete sărace în calorii, dar cu compoziţie diferită de nutrienţi. Studiul lui Keys a avut cantităţi mai mari de carbohidraţi şi mai mici de grăsimi. Studiul lui Yudkin, cantităţi mai mari de grăsimi. Rezultatele studiilor au avut consecinţe foarte diferite. Studiul lui Yudkin s-a încheiat cu oameni sănătoşi, în timp ce studiul lui Keys nu.

Mai departe, dieteticianul acreditat Kari Hartel descrie modul în care nutrienţii diferiţi sunt procesaţi de către corp. De exemplu, ea subliniază faptul că „fibrele nu sunt digerate în întregime de către corpul nostru, deci aceşti nutrienţi aduc beneficii pentru sănătate fără a adăuga prea multe calorii la dietă”. În plus, „corpurile noastre ard mai multe calorii digerând şi metabolizând proteine, decât ard dacă digeră alte tipuri de nutrienţi. Proteinele încetinesc timpul necesar mâncării de a ajunge din stomac în intestin, ajutând astfel să ne simţim plini mai mult timp”.

În timp ce este frumoasă ideea conform căreia sănătatea poate veni de la consumul zilnic al unui număr magic de calorii, realitatea este că produsele alimentare şi corpurile noastre sunt mult mai complexe.  Deşi reducerea semnificantă a caloriilor este un mod eficient de a pierde în greutate, acesta nu este singurul factor. Greutatea actuală, greutatea pe care vrei să o pierzi, echilibrul nutriţional al dietei tale, caloriile pe care le arzi şi muşchii pe care îi construieşti prin exerciţii şi durata de timp din fiecare zi pe parcursul căreia eşti sedentar sunt toate elemente ce joacă un rol important în sănătatea ta şi în potenţialul pentru pierderea de grăsime. Renunţarea la o cantitate importantă de calorii poate fi semnificativă pe termen scurt pentru strategia de management a greutăţii, dar atenţia şi la alţi factori va da rezultate mai bune asupra stării generale de sănătate.

Cititul la lumină slabă nu îți strică ochii

Se presupune că este nocivă lectura în lumină slabă, ceea ce este oarecum evidenţiat prin veioza funcțională de pe noptieră şi prin industria miniveiozelor portabile pentru citit. Dacă nu, cu siguranţă vi s-a spus să aprindeţi o lumină când citeaţi în întuneric. În timp ce lectura fără lumină suficientă poate cauza oboseala ochilor, conform cercetătorului de sănătate a copiilor Rachel C. Vreeman şi profesorului-asistent de pediatrie Aaron E. Carrol aceasta nu cauzează daune grave şi permanente:

„Consensul majorităţii din oftalmologie, după cum se subliniază într-o colecţie de materiale educaţionale pentru pacienţi, este acela că lectura într-o lumină slabă nu afectează ochii. Deşi poate cauza oboseala ochilor cu multiple efecte negative temporare, este puţin probabil să provoace o schimbare permanentă a funcţiei sau a structurii ochilor. Chiar şi la pacienţii cu sindromul Sjögren (o boală autoimună, care se caracterizează prin inflamarea anumitor glande ale corpului), scăderea acuităţii vizuale funcţionale, asociată cu lectură tensionată, se îmbunătăţeşte atunci când aceştia se opresc din citit. Un articol de recenzie despre miopie ajunge la concluzia că utilizarea sporită a ochilor, ca lectura într-o lumină slabă sau ca poziţionarea cărţii prea aproape de faţă, ar putea rezulta în creşterea tulburării oculare şi în erori de refracţie. Prima dovadă citată a fost dovada epidemiologică a prevalenţei crescute de miopie şi a incidenţei ridicate de miopie în rândul oamenilor cu mai multă experienţă academică. Autorul notează că această ipoteză este doar începutul de a „câştiga crezare ştiinţifică”. În trecut, condiţiile de lectură implicau chiar şi mai puţină lumină, bazându-se pe lumânări sau lanterne, deci rata de creştere a miopiei de-a lungul secolelor nu trebuie neapărat pusă pe seama condiţiilor de lumină slabă. În contrast cu această recenzie, sute de opinii online a experţilor ajung la concluzia că lectura în lumină slabă nu îţi strică ochii.”