Michael Faraday, geniul fără școală care a deslușit electromagnetismul

Michael Faraday a descoperit inducția magnetică și adus numeroase contribuții științifice. Totuși, puțini știu că drumul său nu a fost de la început orientat către știință.

La sfârşitul secolului al XVIII-lea, în apropierea Londrei, la Newington, trăia un fierar sărac şi bolnăvicios. Făcea de toate, în special potcovărie. Muncea din greu ca să asigure întreţinerea unei familii cu patru copii. Al treilea copil, Michael Faraday, s-a născut la 22 septembrie 1791.

Nu știa să scrie și să citească

Copilăria şi adolescenţa lui Faraday au fost grele. Abia ştia să scrie şi să citească (atât cât învăţase în primele clase ale unei şcoli primare, ale cărei cursuri n-a avut răgazul să le termine). Ca să uşureze viaţa familiei, la 13 ani după moartea tatălui său s-a angajat ca ucenic şi servitor fără plată în atelierul unui librar. Acolo a învăţat meseria, devenind calfă, iar opt ani a lucrat în subsolul din casa unde patronul avea prăvălia.

În tot acest timp, dornic să ştie cât mai mult, să cunoască mai de aproape fenomenele care îl interesau, le-a consacrat tot timpul liber de care dispunea. Lectura Enciclopediei Britanice l-a familiarizat cu primele noţiuni de fizică. Cititul cărţilor nu putea, însă, potoli setea lui de cunoaştere.

Ajutat de fratele său, a reuşit să plătească taxele pentru a frecventa un ciclu de conferinţe publice serale de fizică şi astronomie. Impreună cu alţi tineri studioşi a organizat o societate intitulată „Societatea filozofică a oraşului”, în cadrul căreia ţineau adevărate prelegeri despre ceea ce audiau, citeau sau experimentau.

Adolescentul Faraday a evaluat corect distanţa care îl separa de obiectivele alese şi a înţeles că n-o poate micşora fără o pregătire corespunzătoare. S-a străduit deci din răsputeri să-şi completeze cunoştiinţele pregătindu-se multilateral. Spirit iscoditor, a pornit să reproducă experienţe dintr-o carte de popularizare a chimiei, ca să-şi verifice şi să-şi sporească îndemânarea.

A început într-un laborator improvizat în grajd

Experienţele simple erau efectuate într-un modest laborator pe care şi-l improvizase în podul unui grajd. Un eveniment de seamă în viaţa lui Faraday a fost audierea lecţiilor cunoscutului chimist Davy, pe care le-a expus apoi în rezumat în faţa prietenilor săi. In 1813 Faraday a fost angajat, ca asistent chimist, într-un laborator de fizică şi chimie. Angajat pentru muncă „brută”, i se cereau totuşi calităţi care depăşeau acest calificativ.

Trebuia să cunoască aparatele, să preîntâmpine şi să remedieze eventualele defecţiuni, pentru a evita capriciile şi nervii conferenţiarului. Lua parte, personal, din ce în ce mai frecvent, la experimentele pe care le făcea Davy (şeful său direct) sau alţi conferenţiari. Munca lui Faraday l-a satisfăcut pe deplin pe Davy. Curând, acesta nu se mai putea lipsi de Faraday la efectuarea experienţelor.

Activitatea neobositului cercetător, roadele valoroase ale acestei munci au fost remarcate de conducătorii Instituţiei Regale, care i-au oferit direcţia laboratorului în anul 1825, când Davy a părăsit această funcţie. Realizările lui Faraday au fost strălucite. A avut o contribuţie de bază în electromagnetism. El a întocmit şi prezentat la Royal Society prima serie de „Cercetări experimentale” într-un memoriu ale cărui capitole sunt intitulate : „Inducţia electromagnetică”, „Producerea electricităţii prin magnetism”, „O nouă stare electrică a materiei (spaţiului)”, „Fenomenul magnetic al lui Arago”.

Memoriul lui Faraday a devenit celebru, deoarece are o importanţă covârşitoare, punând bazele electrotehnicii moderne. Cronologic vorbind, cele mai mari descoperiri au fost : inducţia electromagnetică, legile electrolizei, autoinducţia, liniile de forţă electrice şi dielectrice, schimbarea stării de polarizare a luminii sub acţiunea unui câmp magnetic, descoperirea diamagnetismului şi paramagnetismului .

Legea inducției electromagnetice formulată în 1831 de Faraday este una din cele mai importante legi ale electromagnetismului. Fenomenul numit inducție electromagnetică constă în apariția tensiunii electromotoare induse de un flux magnetic variabil în timp. Acest fenomen permite conversia diferitelor forme de energie în energie electrică.