De ce visează oamenii? Răspunsuri științifice

Oamenii de știință au speculat că visele ne ajută să ne îmbunătăţim memoria de toate tipurile. Pe lângă acest lucru, creierul foloseşte perioada de somn pentru a reprocesa amintirile proaspete, aşezându-le într-un context mental nou, transformându-le în amintiri permanente. Aceste lucruri nu sunt, totuși, ușor de demonstrat. Un nou studiu făcut de un grup de cercetători francezi ar putea adăuga mai multe piese la puzzle-ul mecanismelor visului.

Somnul fiecăruia dintre noi urmează un ciclu regulat în fiecare noapte, fiind compus din cele două tipuri de somn: REM (rapid eye movement) şi NREM (non-rapid eye movement, care este împărţit în 4 stadii). Bebeluşii împart în mod egal timpul de somn între somnul de tip REM şi cel NREM, însă adulţii petrec doar 20% din somn în faza REM, care la bătrâneţe ocupă doar 15% din perioada totală de odihnă.

Fiecare ciclu de somn durează aproximativ 90 de minute şi începe cu primele 4 etape ale somnului NREM. Primele două etape ale somnului NREM reprezintă un somn uşor, în care muşchii corpului se relaxează şi ritmul inimii încetineşte. Etapele 3 şi 4 ale somnului NREM reprezintă somnul adânc, în timpul căruia undele cerebrale încetinesc. Ciclul continuă în sens invers, dinspre etapa 4 a somnului NREM până la etapa 1, care este urmată de somnul REM. Apoi, ciclul se reia.

Cobaii se aseamănă cu oamenii din acest punct de vedere, urmând același ciclu. Urmărind activitatea cerebrală pe electroencefalograme, oamenii de ştiinţă au observat că în timpul somnului REM creierul prezintă o activitate similară cu cea din starea de trezie, însă muşchii sunt inactivi, împiedicând astfel punerea în practică a viselor.

„Teoriile precedente susțineau că starea de veghe și somnul REM sunt două stări foarte asemănătoare”, a explicat Pierre-Hervé Luppi, co-autor al studiului publicat în Science Advances.

Studiile indică faptul că somnul se limitează la mai puține zone ale creierului. Echipa de cercetători a măsurat activitatea mentală a cobailor, verificând expresia diferitelor gene în părți ale creierului. Pentru a stabili ce expresie este specifică somnului REM, au împărțit șoarecii în trei grupuri: unul alcătuit din cobai care dormiseră normal, unul ai cărui membri fuseseră deprivați de somn și altul format din șoareci care, de asemenea, nu dormiseră, dar li se dăduse timp să se recupereze. S-a observat că șoarecii cu hipersomnie au petrecut mai mult timp în somnul REM și că au avut expresii genice în cinci structuri particulare ale sistemului limbic, care este conectat cu emoțiile și cu memoria.

Era deja cunoscut faptul că sistemul limbic joacă un rol important în visare. Luppi spune că cercetările echipei sale s-au axat pe un grup anume de neuroni. Pentru a descoperi ce anume le pornește activitatea, oamenii de știință au injectat urmăritori în jurul lor, care au condus spre două structuri, numite nucleu supramamelar și claustrum. Într-un experiment ulterior, au creat leziuni în nucleii supramamelari ai șoarecilor, ceea ce a generat restrângerea activității într-o singură zonă REM.

Cercetătorii au studiat timp de 11 ani efectul pe care lipsa somnului îl are asupra oamenilor și animalelor. Există deja dovezi ale faptului că animalele capătă dificultăți de învățare dacă nu au parte de somn REM, dar nu se știe precis ce se întâmplă în creier în aceste momente. Potrivit lui Luppi, pentru a face încă o descoperire importantă în acest sens, e posibil să mai fie nevoie de alte zeci de ani.