De ce cred oamenii de știință că avem nevoie de religie

Întotdeauna a existat o contradicție între perspectiva religioasă și cea științifică. Atât timp cât unii dintre noi aleg doar o extremă, alții vor să le cunoască pe ambele, pentru a-și găsi un echilibru.

Istoria Bisericii Creştine urmăreşte ca dorinţele personale ale oamenilor să fie înfrânate, ajungând, frecvent, şi până la a fi discurajate. Dar o nouă teorie, care caută răspunsul la întrebarea „De ce oamenii cred în Dumnezeu?, susţine că religia este pur şi simplu o încercare de a satisface cele 16 dorinţe fundamentale umane care afectează toate fiinţele umane.

Profesorul Steven Reiss, psiholog la Universitatea de Stat din Ohio, afirmă că poate explica de ce marile religii ale lumii sunt atât de răvăşite de contradicţii. El a insistat asupra ideii că este imposibil să reduci religia la doar o simplă motivare şi pentru ca ea să fie una de success trebuie să facă apel la varietatea naturii umane.

Atât timp cât oamenii supuşi găsesc atrăgătoare ideea unui Dumnezeu Atotputernic, acei care sunt într-o căutare vor accepta ideea că Dumnezeu este creatorul oamenirii, fiind drept unica Lui imagine atractivă, potrivit Daily Mail.

”Nu mai contează dacă Dumnezeu există sau nu atâta timp cât credinţa şi religiile urmăresc scopul de a împlini dorinţele fundamentale umane. Dacă vrei să construieşti o religie care să aibă o mulţime de urmaşi, trebuie să modelezi toate dorinţele umane în forme puternice şi slabe. Dacă insişti că singura modalitate de a ajunge la Dumnezeu este prin meditaţie şi studiu, atunci extrovertiţii vor fi îndepărtaţi, în timp ce dacă vei propovădui opusul, introverţii nu te vor urma. Tu trebuie să ai o religie care va îmbina valorile tuturor acestor oameni, oricât  de diferiţi ar fi aceştia”, afirmă profesorul Reiss.

În continuare, el argumentează că încercările precedente de a explica religiile, în termeni psihologici, trebuiau să fie axate pe abilitatea de a furniza modele de comportament moral sau de a face faţă morţii.

În noua sa carte ” The 16 Strivings for God” (Cele 16 neînţelegeri ale lui Dumnezeu), el afirmă că religiile convertesc cele 16 dorinţe fundamentale ale omului în una singură – curiozitatea, aprobarea, familia, onoarea, idealismul, independenţa, ordinea, activitatea psihică, puterea, romantismul, autoapărarea, contactul social, necesitatea de a mânca, statutul, liniştea şi răzbunarea – în religie.

El spune că atâta timp cât fiecare are dorinţe fundamentale, le vor experimenta în diferite niveluri şi asta va face ca motivarea fiecăruia să fie diferită. Concluzia lui cu privire la motivaţie a survenit după analizarea a 100 de mii de oameni, cu privire la modul în care şi-au atins diferite ţinte, scriu cei de la Descoperă.

”Am fost martori la aproximativ 270 de credinţe şi practici religioase şi la cum interacţionează ele cu dorinţele fundamentale ale omului. Eu cred că aproape tot în religie este expresia celor 16 dorinţe umane sau o combinaţie între ele. Spre exemplu, dacă eşti extrem de ambiţios, vei valorifica realizările mai mult decât alţi oameni. Dumnezeu este văzut ca fiind Creatorul Universului, care trebuie să fie ultima valoare, atfel încât el va apela la tine”, afirmă profesorul Reiss.

Psihologul de la Universitatea de Stat din Ohio mai spune că, în cazul persoanelor pocăite, mânia lui Dumnezeu, prin cuvîntul Bibliei, va avea efect asupra lor. “Dar, dacă eşti un pacifist, îl vei vedea pe Dumnezeu întorcând celălat obraz”, mai spune el.

Profesorul Steven Reiss susţine că religia vine în opozţie cu ceea ce promovează şi este atractivă pentru numeroase personalităţi ale lumii. “Diferenţele în dorinţele individuale pot, la fel, să ajute la explicarea de ce unele persoane vor îmbrăţişa o religie anumită şi de ce alţii o vor urma pe alta. Tradiţia unităţii din cadrul Bisericii Catolice şi ideea ca enoriaşii săi sunt o parte a ”turmii”, spre exemplu, este un mare argument pentru cei care cred în valoarea familiei”, susţine el.

În final, acesta afirmă că religiile sunt în competiţie cu o societate străveche, aşa că dacă oamenii descoperă că pot satisface dorinţele mai eficient într-un mod secular decât prin religie, nu se vor întoarce la ea.