Cum s-au jucat cercetătorii cu mintea oamenilor în cinci experimente extreme [VIDEO]

Psihologia este o știință „tânără”, ale cărei cercetări ne-au făcut să înțelegem ființa umană mai bine. Totuși, nu toate experimentele făcute în numele cunoașterii au fost etice și au avut rezultatele dorite.

Dacă te-au speriat experimentele pe care naziștii le făceau pe oameni, trebuie să știi că nici lumea civilizată nu a fost departe. Într-adevăr, nu au fost experimente de mutilare fizică, ci din sfera psiho-sociologiei. De la a-i face pe unii oameni gardieni și pe unii deținuți la a le da droguri elefanților, acestea sunt câteva dintre cele mai dure și periculoase experimente gândite și puse în aplicare de om.

Unul dintre cele mai cunoscute experimente scăpate de sub control a fost Stanford. În 1971, psihologul american Philip Zimbardo a dorit să afle modul în care oamenii se conformează cu normele sociale. Pentru asta, a organizat un grup de studenţi care au luat parte la un experiment ce îşi propunea să ilustreze viaţa într-o închisoare. După ce a selectat persoanele, Philip Zimbardo le-a atribuit o serie de roluri fără ştiinţa lor.

Astfel, „deţinuţii” au fost luaţi pe neaşteptate din faţa propriilor case, precum într-un caz de arestare. Rezultatele au fost tulburătoare. Studenţii obişnuiţi s-au transformat în nişte gardieni sadici sau în nişte deţinuti efeminaţi. Psihologul a fost nevoit să încheie prematur experimentul.

În 1963, Stanley Milgram a vrut să vadă cât de departe pot merge oamenii atunci când sunt constrânşi de o instanţă (un public, de exemplu) să acţioneze într-o anumită manieră. Astfel, Milgram a cerut unui public să pună întrebări unui bărbat, iar o anumită persoană să sancţioneze răspunsurile incorecte prin aplicarea şocurilor electrice. Ceea ce nu se ştia era că persoana expusa curentului era de fapt un actor, iar şocurile electrice erau false. Cu toate acestea, în ciuda aparentei agonii a bărbatului care primea aceste şocuri, persoana asculta mai degrabă de public.

Valul pe care nu-l aștepta nimeni

În 1967, The Third Wave (Al Treilea Val) a fost un experiment psihologic care a dorit să vadă în ce măsură persoanele crescute în societăţi democratice pot adera la fascism, de exemplu. Astfel, elevii de liceu ai unei clase au fost consideraţi ca fiind membri ai unui grup prestigios, care avea caracteristicile unui grup fascist. Chiar dacă s-a putut remarca o ambiţie pentru a învăţa mai bine, s-a putut constata şi o dorinţă din ce în ce mai mare a tinerilor de a exclude non-membrii grupului lor. Mai mult decât atât, acest comportament avea loc şi în afara orelor de curs. După doar patru zile, experimentul a fost încheiat.

În 1968, Jane Elliott a lansat un experiment controversat, formând două grupuri de copii: grupul copiilor cu ochi albaștri și grupul copiilor cu ochi căprui. Scopul experimentului era contactul direct cu experiența discriminării, după uciderea lui Martin Luther King.

Elliott a decis că unul dintre grupuri este superior celuilalt, fiind tratat ca atare. A fost nevoie numai de o zi pentru ca așa-numitul grup superior să devină din ce în ce mai crud, iar grupul inferior să devină din ce în ce mai nesigur. Cele două grupuri au schimbat rolurile, la un moment dat. Unii dintre participanții la experiment recunosc că acesta le-a schimbat viața.

În anii 1950, CIA a desfăşurat o serie largă de experimente în ceea ce priveşte controlul minţii în aşa numitul proiect MK-ULTRA. Cunoscut sub numele de Unabomber, Theodore Kaczynski este doar unul dintre subiecţii care au avut de suferit în urma testelor făcute de CIA. Într-un alt caz, administrarea de LSD unui expert în arme biologice i-a creat acestuia o criză de conştiinţa, forţându-l practic să povestească detalii despre cercetările sale.