Cercetătorii au dezvoltat primul cip care funcționează pe bază de energie biologică
Înainte să existe curent electric, orice se mișca pe această planetă funcționa pe un altfel de ”curent.” Energia biologică stă la baza vieții. Cu ajutorul ei, celulele din corpul nostru se divizează, mușchii se contractă, iar viața biologică nu doar că există dar se mișcă.
Atingând acest ”izvor” al vieții ce se numește, în mare, energia biologică, cercetătorii de la Columbia University au reușit să activeze un circuit integrat sub forma unui cip.
Această realizare este prima încercare reușită de a energiza un circuit integrat cu pompe ionice, la nivel celular și sistemul lor de susținere, Adenozintrifosfatul, ținând circuitul, în același timp separat de sursa biologică de energie. Adenozintrifosfatul este acumulatorul de energie necesară celulei prin înmagazinarea și conversia energiei celulare după necesitățile metabolice. Acesta acționează ca un transformator în urma descărcării electrice a potențialului de acțiune a fiecărei membrane celulare, echilibrând tensiunea electrică din interiorul și exteriorul celulei. Acesta transferă energia chimică, între celulele vii, dând viața a tot ceea ce mișcă in interiorul și exteriorul nostru.
Astfel, cercetătorii au reușit să capteze curentul electric generat de membranele celulelor și să-l transmită micului circuit integrat. Pentru a face acest lucru, oamenii de știință au conectat un semiconductor CMOS la o membrană artificială de lipide, iar pompele ionice și adenozinotrisfosfatul au conectat circuitul integrat la curent electric.
Pompele ionice au creat un potențial de acțiune în interiorul membranei de lipide, acest fenomen generând destul de mult curent electric încât să pună în funcțiune un circuit integrat sau, mai bine zis, un microcip.
De aici însă apar mai multe probleme fundamentale. În primul rând, este vorba de cât curent ar putea un astfel de sistem să genereze, astfel încât să devină cu adevărat practic și să nu depășească anumite limite de mărime. Iar a doua problemă, cea mai importantă, ar fi cum să combați moartea biologică. Deși adenozinotrisfosfatul generează curent electric, acesta nu o poate face la infinit.
În orice caz, dezvoltarea unor metode de a ”ține în viață” un microprocesor cu propriul nostru corp se apropie, iar acest lucru poate să îi bucure pe unii, iar pe alții, mai puțin. Cand prosteticele vor deveni mai avansate și mai inteligente, nevoia de a nu te plimba cu o baterie după tine va deveni esențială, așa că nu m-ar întrista ideea că propriul meu corp ar fi destul de ”energetic” încât să susțină orice aparat care dintr-un motiv sau altul s-ar afla pe mine. Sau în mine.