Am putea descoperi un tărâm dispărut de mii de ani cu ajutorul tehnologiei 4D

Doggerland, un ţinut din largul coastelor britanice, acoperit de ape între anii 18.000 î.e.n. şi 5.500 î.e.n., care se întindea din nordul Scoţiei până în Danemarca, a fost descoperit recent de cercetătorii britanici. Din Doggerland făcea parte şi teritoriul în care se află în zilele noastre Canalul Mânecii şi Insulele Canalului. În acea regiune se pare că trăiau zeci de mii de oameni.

Deși știm momentan doar că a existat, misterul care înconjoară dispariţia teritoriului Doggerland, supranumit „Atlantida Nordului” ar putea fi descifrat cu ajutorul cartografiei 4D. Doggerland era un teritoriu vast, acoperit de păduri şi populat de mamuţi, lei ai cavernelor şi alte specii de animale care sunt în prezent dispărute de pe faţa pământului. Plasat la est de Anglia şi având Olanda la sud şi Danemarca la vest, Doggerland impresiona prin mărimea sa, având o suprafaţă de peste 25.000 de kilometri pătraţi, echivalentă cu aceea a provinciei Bretagne din Franţa. A dispărut după ce a fost înghiţit definitiv de apele mării, la sfârşitul ultimei ere glaciare, în jurul anului 6200 î. e.n.

Din acest motiv, teritoriul este cât se poate de real şi nu are nimic dintr-un mit, iar cercetătorii britanici s-au avântat într-un ambiţios proiect de cartografiere 4D a acelei zone dispărute. În 2007, cercetătorul Vince Gaffney a realizat o primă versiune a unor hărţi speciale, folosind date seismologice, care au adus o precizie indispensabilă pentru cunoaşterea suprafeţei pe care o avea Doggerland. După opt ani, profesorul Gaffney a primit sarcina de a realiza o hartă detaliată a teritoriului respectiv, cu o precizie de neegalat, graţie unei finanţări europene de peste două milioane de euro. Pentru a reuşi acest lucru, tehnologia 4D utilizează inclusiv biochimia și seismologia, nu doar pentru a trasa relieful submarin din Doggerland, ci şi pentru a trasa evoluţia acestuia de-a lungul timpului (a patra dimensiune).

Miza este una majoră, pentru că Doggerland, veritabil paradis pentru comunităţile de vânători-culegători din preistorie, ar fi putut reprezenta „leagănul Europei” din acea epocă, graţie văilor, zonelor mlăştinoase şi numeroaselor fluvii ale sale. „Aceste cercetări noi vor revoluţiona înţelegerea noastră din punct de vedere arheologic asupra acelei perioade”, a declarat Simon Fitch, participant la studiu. În ianuarie, cercetătorii britanici au descoperit deja o uriaşă pădure scufundată sub ape, veche de câteva mii de ani, scriu cei de la Atlantico.

Noul studiu va îmbogăţi cunoştinţele oamenilor de ştiinţă, încă modeste, despre acel teritoriu scufundat, a cărui existenţă a fost descoperită abia în urmă cu câteva decenii. În secolul al XIX-lea, plasele aruncate de pescarii britanici în Marea Nordului aduceau uneori la suprafaţă diverse oseminte, însă ei nu aveau nicio idee despre faptul că sub bărcile lor se afla o întreagă lume dispărută. Paleontologul amator Dick Mol, graţie perspicacităţii şi încăpăţânării sale, i-a convins pe pescari să îi încredinţeze tot ce descopereau pe fundul mării şi, mai ales, să îi indice locurile în care făceau acele descoperiri. La scurt timp după aceea, cercetătorii nu au mai avut niciun dubiu: viaţa a existat într-adevăr pe un teritoriu în prezent scufundat. În 1985, Dick Mol a recuperat din acea zonă un maxilar uman vechi de câteva milenii, dovedind astfel că acea „Atlantidă preistorică” a fost într-adevăr locuită de oameni.

Dincolo de aspectul istoric, eventualele descoperiri viitoare ar putea să ofere oamenilor de ştiinţă informaţii preţioase despre felul în care omenirea va trebui să îşi administreze viitorul. Anumite sate preistorice, în prezent scufundate, situate în apropiere de coastele Germaniei, arată faptul că oamenii au fost nevoiţi să îşi adapteze regimul alimentar pentru a face faţă creşterii nivelului apelor. Fluviile şi lacurile dispăreau, iar oamenii au trecut la un regim „marin”, compus din peşti şi vieţuitoare marine. În contextul în care actualul fenomen al încălzirii globale pare să genereze efecte tot mai brutale, cercetătorii britanici consideră că noul studiu ce vizează teritoriul Doggerland ar putea să aducă informaţii vitale despre capacitatea extraordinară de supravieţuire a speciei umane.