10 invenții despre care nu știai că sunt făcute de români

România a dat mulți oameni de știință iluștri în medicină, tehnologie, aviație, inginerie și nu numai. Sunt multe invenții foarte cunoscute ale românilor, cum ar fi avionul cu reacție al lui Henri Coandă, dar mai există și câteva care este posibil să îți fi scăpat.

Desigur, românii continuă să inventeze. De la cel mai complex scanner de avioane din Elveția la dispozitivul care alimentează mașinile cu lichid de parbriz, compatrioții noștri continuă să breveteze idei și concepte cel puțin ingenioase.

România putea să aibă Hyperloop din anii ’70

Proiectul Hyperloop a fost anunțat de Elon Musk încă din vara lui 2013, dar n-a mers mai departe dincolo de a prezenta planurile inițiale. El a spus că n-are un interes prea mare de a-l transforma într-un proiect viabil, dar pare să se fi răzgândit. Noua veste din partea lui e că pregătește un circuit de test în Texas de aproximativ 8 kilometri. Totuși, Hyperloop nu este o idee inovatoare a lui, ci a avut și Henri Coandă una foarte bună, pe care n-a apucat s-o ducă la îndeplinire.

[related]

Acesta a gândit și testat un sistem similar Hyperloop încă din secolul trecut. El a spus că folosind invenția sa, oamenii ar fi putut călători între București și Ploiești în maximum 8 minute cu o viteză de circa 500 de kilometri pe oră. Coandă a gândit pentru prima oară acest sistem de transport în anii ’70, înainte de moartea sa din 1972, iar apoi inginerii au testat sistemul în localitatea Măneciu, din judeţul Prahova, pe o distanţă mică.

Cercetătorii au testat sistemul de transport prin tub vidat, în tuneluri, dar şi la suprafaţă. Coandă visa să unească Bucureşti de Braşov şi Constanţa, dar şi de Oraşul Viitorului, un fel de Silicon Valley al României, amplasat pe plaja cuprinsă între Delta Dunării şi brațul Sfântul Gheorghe.

Părintele ciberneticii este român

Ceea ce este tehnologia în prezent se datorează în mare parte unui om prea puțin cunoscut în România: Ștefan Odobleja. El a creat conceptul de „cibernetică“. Aceasta vorbește despre controlul prin retroacțiune, iar termenul s-a răspândit cu precădere în sistemele digitale, dar nu se limitează la atât. Cibernetica se ocupă de modul în care un sistem  prelucrează informațiile și reacționează la acestea.

De asemenea, cibernetica studiază și modul în care sistemele se modifică sau permit modificări pentru a-și optimiza acțiunile. Medicul Ștefan Odobleja este creatorul psihociberneticii și al ciberneticii generalizate și a scris despre aceasta în 1929 studiul „Metoda de transonanță toracică“ în care enunța și legea reversibilității. În 1937 anunță și opera sa principală: „Psihologia consonatistă“, prin care face publică prima variantă a concepției cibernetice generalizate si demonstrează caracterul multi și interdisciplinar al acesteia.

Perpetuum mobile, o invenție care datează de acum 60 de ani

Dacă realizarea unui perpetuum mobile i-a fascinat pe oamenii de știință, Nicolae Vasilescu-Karpen a reușit să producă așa ceva. El a creat o pilă electrică pe care a pornit-o în urmă cu peste 60 de ani și încă funcționează. El a spus ca va funcționa la infinit. „Pila Karpen” este ținută în Muzeul Național Tehnic „Dimitrie Leonida” din București, fiind obiect de patrimoniu, și este depozitată într-un seif situat în biroul directorului.

Conceptul de perpetuum mobile presupune că un aparat este capabil să funcționeze la nesfârșit, fără să primească energie din afară. Deocamdată, Karpen încă are dreptate și a creat așa ceva. „Pila Karpen” a fost brevetată în 1922. Alexandru Mironov a scris pentru „Știință și Tehnică“ despre această invenție. „În interior are un electrod de aur, un altul de aur platinat, închiși în doi cilindri de sticlă, muiați în acid sulfuric pur și un mic motoraș electric (de fapt, un fel de osciloscop) care îmi arată că pila funcționează”, scria Mironov.

Scaunul pentru ejectarea piloților

La sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, majoritatea experților în aviație erau preocupați de avioane și de pilotarea acestora. Totuși, un tânăr pe nume Anastase Dragomir s-a concentrat pe siguranța aparatelor de zbor și, implicit, a pasagerilor acestora. Și-a perfecționat propriul sistem de salvare a piloților și pasagerilor în caz de accidente.

Aceasta invenție era „un nou sistem de parașutare din aparatele de locomoție aeriană, fiecare pasager avand o parașută proprie care permite, în momentul critic, eliberarea acestui ansamblu de avion, astfel încât parașuta, împreună cu pasagerul instalat pe scaun, să treacă printr-o deschizatură a podelei”. Brevetul prevedea ca acest ansamblu de celulă-parașută să aibă mai multe comenzi, manevrabile de către pilot.

În 1950, Anastase Dragomir a obținut un nou brevet, de data aceasta în România, pentru „celula parașutată“, care consta în folosirea unui spătar curb de glisare pentru ejectarea cabinelor, fie pe jos, fie pe sus. În 1959 a înregistrat o nouă cerere pentru construirea unui avion cu astfel de scaune.

Metoda Cantacuzino împotriva holerei

Ioan Cantacuzino, academician, medic, microbiolog, profesor universitar român, fondator al școlii românești de imunologie și patologie experimentală, a desfășurat o intensă activitate de cercetare privind vibronul holeric și vaccinarea antiholerică. Pe baza cercetărilor desfășurate în această direcție, medicul a pus la punct o metodă de vaccinare antiholerică, numită “Metoda Cantacuzino”, folosită și astăzi în țările unde se mai semnalează cazuri de holeră. Implicându-se în studiul holerei, tifosului exantematic și tuberculozei, a creat noțiunea de imunitate prin contact.

În campania din 1913 a condus prima vaccinare antiholerica masivă în focarele infecțioase, cunoscută în știință ca „Marea experiență românească”, care a salvat multe mii de vieți, și a inițiat măsurile de combatere a epidemiei de holeră. În primul Război Mondial, în calitate de conducător al serviciilor sanitare militare și civile, a luat măsurile de combatere a marii epidemii de tifos exantematic. Creează o serie de lucrări precum descoperirea imunității celulare și umorale, sensibilitatea și lipsa de imunitate a organismului față de scarlatină, studii cu renume mondial asupra holerei și vaccinoterapiei. Introduce vaccinul lui Calmette, iar în 1912 creează vaccinul antitific.

Românul care a găsit salvarea diabeticilor

Despre Nicolae Paulescu știm că a inventat insulina, medicamentul care salvează vieților bolnavilor de diabet, dar din nefericire pentru el și din fericire pentru știință, a creat acest medicament în același timp cu alți cercetători. El a fost profesor de psihologie al Universității de Medicină și Farmacie din București, iar în 1921 a creat insulina injectabilă, înlocuind astfel hormonul secretat de pancreas care reglează metabolismul glucidelor, lipidelor, protidelor și mineralelor din organism.

Paulescu este cel care a demonstrat eficiența acestei substanțe în reducerea hiperglicemiei și a folosit insulina în tratarea diabetului. Totuși, Frederick Banting și Charles Best aveau să primească în 1922 Premiul Nobel pentru această invenție. Pierderea lui Paulescu se datorează și unui articol publicat într-o revistă belgiană de specialitate. El n-a numit acest hormon artificial insulină, ci pancreină. Apoi, în 1916, pe când se afla în stadiul final al cercetării, trupele germane ocupaseră Bucureștiul. El n-a avut astfel rezultatele finale, dar canadienii au reușit să îi folosească experimentul pentru a crea insulina injectabilă.

Secretul tinereții a fost descoperit de o româncă

Ana Aslan a fost un medic român specializat în gerontologie. Ea a evidențiat importanța procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de înaintea în vârstă, aplicând-o la scară largă în clinica de geriatrie sub numele de Gerovital sau vitamina H3. Produsul geriatric a fost preparat în anul 1952 și brevetat în peste 30 de țări.

În același an este fondat Institutul Național de Geronto-Geriatrie „Dr. Ana Aslan“, primul institut de geriatrie din lume și un model pentru țările dezvoltate prin asistența clinică și cercetare. Efectele terapiei Aslan asupra îmbătrânirii au convins încă de la început, aducând institutului pacienți cu nume celebre: Tito, Charles de Gaulle, Pinochet, Charlie Chaplin și diverși alți demnitari și membri ai caselor regale. Și John Kennedy, președinte american, a folosit Gerovital pentru o afecțiune a coloanei vertebrale.

Stiloul lui Petrache Poenaru

Stiloul, un instrument atât de uzual, a fost inventat tot de un român. Petrache Poenaru a fost un inginer şi matematician care s-a preocupat de organizarea învăţământului naţional. În întreaga lume este însă recunoscut pentru tocul cu rezervor pe care l-a inventat, adică ceea ce am ajuns să știm sub numele de stilou. Numele oficial al dispozitivului este „stiloul portabil fără sfârşit alimentat cu cerneală“. Deși nu este o invenție, Petrache Poenaru a fost și primul românc care a călătorit cu trenul. El a realizat asta în Marea Britanie, între orașele Liverpool şi Manchester.

Românii au creat dispozitivul care regenerează nervii

Probabil cea mai revoluționară invenție medicală românească din ultimii ani este un dispozitiv care permite regenerarea nervilor secționați în urma unor traumatisme. Premiată cu aur la Târgul de Inovații de la Bruxelles, invenția nu numai că ar putea înlocui cu succes grefele de nervi, dar va reduce costurile unui astfel de tratament, dat fiind că tubul realizat de români și considerat „ultima frontieră în microchirurgie” costă doar 100 de lei.

Sângele artificial, creat la Cluj

Cercetătorii români de la Cluj au creat sânge artificial dintr-un compus sanguin provenit de la anumite nevertebrate marine. Substanța e pe bază de hemeritrină, o moleculă ce transportă oxigenul în sângele anumitor viermi marini. Aceste sânge poate fi utilizat pentru anumite cazuri de transfuzie, invenţia românilor putând salva milioane de vieţi.

Una dintre soluţiile pentru a face faţă scăderii donărilor de sânge o constituie fabricarea de sânge artificial, capabil să îndeplinească aceleaşi funcţii ca şi fluidul care circulă prin venele oamenilor. Sângele fabricat de echipa română pare să fie eficace. Cel puţin, potrivit primelor teste realizate pe rozătoare şi pe celule de sânge din cordonul uman. Cercetătorii speră să realizeze, în anii următori, teste clinice pe om. Ei estimează că acest nou produs ar putea acoperi necesităţile de sânge în situaţii de urgenţă.