Ce este NFC și cum poate Apple Pay să transforme plata electronică în cel mai bun lucru

Apple folosește tehnologia NFC pentru serviciul Pay. Până acum, a apărut mai mult ca modalitate facilă de a conecta două dispozitive, dar intrarea Apple în acest joc al plăților electronice aduce un plus de atenție asupra tehnologiei.

Apple Pay presupune că ai un card introdus în Passbook, iar la punctul de plată folosești un iPhone 6 sau un Apple Watch și plătești. Nu mai ai nevoie de bani lichizi, de card sau de alte metode. Nu este nimic inovator aici, tehnologia există de câțiva ani buni, iar plata electronică de așa natură a debutat deja în România prin SEQR.

Totuși, la Apple Pay contează renumele său drept garant al serviciului și parteneriatele încheiate. E vorba de Visa, Mastercard și American Express, alături de retaileri. Care sunt însă secretele acestui sistem și de ce s-ar putea dovedi o alternativă foarte bună la plata cash?

Apple Pay și la ce este bun NFC

„Ce este NFC?“ a devenit o întrebare destul de populară în perioada asta. Probabil că ai folosit tehnologia, dar nu te-a interesat prea mult cum funcționează sau știai deja de ea, dar nu i-ai găsit o utilitate prea mare. Ușurința prin care conectezi două dispozitive între ele și le faci să „comunice“ este cel mai important atu al NFC.

Near Field Communication este un standard pentru dispozitivele electronice folosit pentru a stabili o conexiune radio între ele atunci când sunt apropiate, chiar lipite. Prin NFC se pot realiza schimburi de informații, care pot însemna realizarea automat a unor setări sau, în cazul Apple Pay, plăți electronice. Transferul de fișiere mari se face prin WiFi sau Bluetooth, nu prin NFC, dar NFC pune în contact cele două dispozitive.

Cipurile NFC sunt de câțiva ani pe telefoane, iar Google încearcă prin Wallet să popularizeze plățile electronice. Până acum însă Samsung și Sony s-au folosit foarte bine de tehnologie, cea din urmă incluzând NFC pe mai toate dispozitivele sale. O altă utilitate pentru NFC, că ziceam mai sus, este să ai un tag acasă, la birou, mașină sau în altă parte și când atingi telefonul de acesta își face automat setările (oricare ar fi ele predeterminate). De asemenea, mai poți folosi NFC pentru a transfera pagini web sau contacte către un alt smartphone.

Tehnologia NFC este un produs al colaborării dintre Sony, Philips și Nokia. Primul telefon cu NFC a fost Nokia 6131, lansat în 2006, conform 7tutoriale.ro. Primul telefon cu Android și NFC a fost Nexus S, lansat în 2010, iar Microsoft a adăugat suport nativ pentru NFC în sistemul de operare Windows Phone 8. Cele mai noi telefoane de la Nokia dispun de așa ceva, dar paleta de servicii e limitată. În fapt, asta a fost chestiunea cu NFC până acum: o tehnologie utilă, dar cum îi pui în valoare avantajele?

Partenerii Apple Pay și comisionul Apple

Atât Mastercard, cât și Visa ne-au confirmat că Apple Pay va ajunge în Europa, dar nu au o perioadă certă și mai ales nu au pentru România. Foarte probabil, abia din 2015 vom ajunge să plătim astfel, folosind produsele Apple. Esențialul a fost remarcat și de cei implicați în Apple Pay, tocmai de aceea susțin această inițiativă. „Intrarea Apple pe această piață reprezintă un element esențial  în ecosistemul plăților mobile. Acesta este un moment semnificativ pentru plățile digitale, care demonstrează avântul serviciilor contactless și de telefonie mobilă“, a declarat Steve Perry, Chief Digital Officer, Visa Europe.

Visa susține că încă din 2007,  de când a lansat primele carduri și terminale contactless, a susținut dezvoltarea plății electronice. „Astăzi există peste 1,5 milioane de terminale contactless Visa în magazinele din Europa, toate pregătite să accepte plăți cu telefonul mobil“, a mai spus Perry. La nivel european, între august 2012 şi iulie 2013, au fost realizate 211 milioane de plăţi contactless, conform lui Cosmin Vladimirescu, country manager MasterCard România.

Apple nu a adoptat cipurile NFC în același timp cu Android, părând că evită această tehnologie. Vine acum, în 2014, la pachet cu Apple Pay, Passbook și acorduri cu retaileri și alți parteneri. Nu o face însă gratis, ci obține 0,15% din fiecare tranzacție. Asta înseamnă că la 100 de dolari lași companiei americane 15 cenți, informează MacRumors. În SUA sunt circa 220.000 de puncte de plată prin NFC, iar succesul acestui sistem se bazează pe adopția de masă, lucru despre care nu poate fi vorba în prezent.

Spre deosebire de Apple Pay, „bateria“ cash-ului nu se termină, nici a cardului din plastic. Autonomia dispozitivelor este o primă problemă. Apoi, contează ce parteneri atrage Apple în viitor, dincolo de prima linie arătată deja. La evenimentul oficial Tim Cook a prezentat mari retaileri americane, dar și lanțuri fast-food. Cele din urmă sunt de regulă locuri în care cheltui puțin, dar des, astfel că dacă poți plăti mai repede, mai ușor și la fel de (sau mai) sigur vei alege plata electronică. Tranzacțiile vor fi securizate cu Touch ID, tehnologia de scanare a amprentei de pe iPhone 6, și sistemul ar trebui să fie sigur. Nimic nu este sigur însă, nici măcar banii lichizi în portofel.

În România, fapt remarcat de Vladimirescu de la Mastercard, oamenii sunt mai predispuși să scoată banii de pe card și să-i cheltuiască astfel. Metode precum SEQR sunt utile și rapide, dar iar ține de adopție și de educația utilizatorilor înspre plata electronică. Deocamdată, plata de tipul Apple Pay – prin NFC din conturi digitale la care sunt conectate cardurile personale – este o investiție pentru cei implicați. Nu produce bani și nu este un succes peste noapte. Apple vine într-o vreme mai bună decât cea în care Google a venit, dar încă este un joc între mai mulți rivali și asta e bine pentru utilizatori.

Dacă Apple Pay are succes, fie și doar ca idee, atunci pot profita și alte companii. Apple, cum și Google a fost în urmă cu câțiva ani, vine cu greutatea imaginii sale. Este garant al serviciului, cum ziceam la început, nu trebuie să fie și singurul care oferă așa ceva. Apple „reciclează“ o idee, dar o face într-o vreme mai potrivită și are banii necesari pentru a susține proiectul și perioada de adaptare și educare a utilizatorilor.