Sony NWZ-A845: I think I’m in love… [Review]

Este asa un cliseu sa compari tot ce apare in materie de playere muzicale cu iPod-ul, incat eu unul incerc sa nu fac asta. Dar in cazul particular al playerelor Sony ar fi de-a dreptul gresit, intrucat impartasesc opinia multora cum ca Sony reuseste, de departe, sa redea cel mai bun sunet posibil pe un player portabil. Poate ca iPod Nano, termenul uzual de comparatie pentru playerele Sony din seria A, arata mai bine ca design si poate interfata este superioara din anumite puncte de vedere, dar, pe testatelea, Nano nu este la nivelul Sony in termeni de calitatea sunetului, fiind cel mult pe picior de egalitate cu celelate playere MP3 de top.

Inca de pe vremea obsesiei proprietare cu ATRAC-ul, de care in sfarsit se pare ca am scapat, Sony si-a creat propria clasa de playere portabile, iar cine nu a auzit de Walkman si citeste aceste randuri isi cam pierde vremea, ca nu va intelege mare lucru.

A scrie despre muzica si felul in care o receptam, pentru ca pana la urma despre asta este vorba, este un lucru subiectiv si nu prea am cum sa ma feresc de asta. Varietatea genurilor si diversele sound-uri si poate chiar particularitati de natura anatomica, ce tin de aparatul auditiv al fiecaruia dintre noi, transforma modul in care receptam muzica in ceva foarte intim. Un player este doar un instrument, dar felul in care reda muzica mi se pare mult mai important decat abilitatile tehnice ale aparatului in sine. De aceea, de-a lungul timpului, am ramas fidel unor playere, desi aveam deja altele mai noi si mai performante din punct de vedere tehnic. Pentru ca albumele mele favorite aveau deja un sound, pe care nici un alt player nu-l reda intocmai, ceea ce cred ca, sub o forma sau alta, li se intampla tuturor. In lumea reala, parerea mea despre playerele Sony nu este cu nimic mai prejos decat parerea unui fan al iPod-ului, dar in lumea mea este cam singura care conteaza.

Ce nu-mi explic este cum se face ca nici macar cei care produc efectiv playerele Sony (da, chinezii, cine altcineva?) nu au reusit sa cloneze sound-ul specific al acestora sub unul dintre brandurile acelea ridicole, care doar suna ca originalul. Ce este specific sound-ului Sony, asa cum il percep eu, desigur, este profunzimea basilor, de care te poti bucura pe strada, in metrou, sau oriunde altundeva. Te-ai astepta la asta acasa, ascultandu-ti sistemul de sunet cu subwoofer de la calculator sau statia cu ditamai incintele din sufragerie, dar nu in inghesuiala dintr-un mijloc de transport in comun. Ei bine, Sony reuseste, cumva, sa-ti ofere aceasta experienta in conditii de mobilitate, ceea ce n-am mai intalnit pana acum la nici un alt producator.

Dupa ce v-am supus acestei luuungi introduceri, este momentul sa va fac cunostinta si cu vedeta acestui review, playerul Sony NWZ-A845, care, sincer, mi-a dat emotii. Cum poate reda basii mei favoriti o chestie atat de supla? Am incarcat rapid cateva albume relevante si apoi… phew, m-am linistit: A845 este un Walkman hardcore si basii sunt exact acolo unde ii stiam. Si tot ce v-am zis pana acum, ramane valabil: A845 este peste Nano, oricat v-ati contrazice cu mine :).

Ce te frapeaza din primul moment la A845 este grosimea de numai 7,5mm, fiind cel mai subtire Walkman produs vreodata de Sony. Dar constructia este solida si emotiile privind soarta lui A845 in buzunarul blugilor se risipesc rapid, dupa ce incerci un pic sa-l flexezi. Minimalism este cuvantul care iti vine in minte imediat, si daca controalele de pe latura dreapta si conectorii de pe latura de jos s-ar asorta cu controalele principale de pe panoul frontal, Jonathan Ive, designerul lui Nano, ar avea o problema. Dar, cu tot argintiul hi-tech al controalelor principale, in toate acele cerculete nu ma pot impiedica sa nu vad un… ursulet, ceea ce e haios, dar nu prea bate Nano in termeni de design, trebuie sa admit.

Dar, odata ce apesi pe nasul si mai ales urechiusa dreapta a ursuletului (Options), cu totul altfel stau lucrurile, pentru ca sound-ul Walkman te inunda, iar accesarea multiplelor setari disponibile pentru muzica nu face decat sa imbunatateasca experienta. Interfata seriei A nu a fost niciodata tocmai minimalista, dar are tot ce-ti poate trebui la un player portabil, iar fata de A805 al meu – un dinozaur cu ATRAC al seriei A – are destul de multe optiuni in plus. Nu este mai complicata decat interfata uzuala a unui telefon mobil si poti seta la nesfarsit modurile sonore, creand propria configuratie pentru egalizator, desi si cele default functioneaza foarte bine, dar poti regla si efecte de ambient, gratie amplificatorului S-Master incorporat, si chiar si viteza de redare a pieselor (ceea ce nu prea vad la ce-ti serveste pe un player portabil). Tot urechiusa dreapta iti ofera si informatii detaliate despre piesa. Cat de clar si de bine suna totul ar fi cam redundant sa va mai spun, dupa toate cele de mai sus, asa ca pe partea de sunet nu veti avea nici o surpriza neplacuta, gratie celor 3 tehnologii audio incorporate: Clear Stereo, Clear Bass si DSEE pentru sunet digital.

Claritatea deosebita a sunetului redat de A845 este posibila, pe de o parte, datorita tehnologiei Digital Noise Cancelling, care elimina pana la 99% din zgomotele ambientale. Poti seta diverse scenarii (autobuz/tren, avion sau birou), poti regla manual prarametrii sau selecta modul silentios pentru orice utilizare. Al doilea element care contribuie la anularea zgomotului si la calitatea general a sunetului il reprezinta castile intraauriculare cu anulare a zgomotului EX, care isi fac treaba absolut remarcabil.

Dar A845 nu este doar un player de muzica, avand si o foarte bine garnisita sectiune video. Este timpul sa intre in scena superbul ecran AMOLED de 2,8 inci, care de data aceasta ii da un „bleedy nose” celui de 2,2 inci al Nano-ului, plin de tot felul de reflexii. Imaginile lui A845 sunt, nu stiu cum sa spun altfel, High-Def, sau cel putin asa par, fara a avea rezolutia specifica HD-ului. Super clare si stralucitoare, cu culori bine definite si un balans foarte bun al acestora, imaginile redate de A845 innobileaza, pur si simplu, orice clip. Ecranul are rezolutia nativa WQVGA (400 x 240 pixeli), dar poti reda un clip la o rezolutie de 720×480 pixeli la 30fps care va arata bine atat pe ecranul AMOLED, cat si pe un televizor, prin intermediul unui cablu optional. Raportul contrastului este 10000:1, iar unghiurile de vizionare merg pana la 180 grade, ceea ce, cuplat cu formatul lat face foarte usoara vizionare in doi a unui clip. Timpii de raspuns superrapizi (0,1 ms) ofera rezultate uimitoare chiar si in cazul scenelor cu actiune rapida.

Cum spuneam, vremea cand playerele Sony aveau nevoie de aplicatia Sonic Stage pentru transferul fisierelor muzicale a cam apus. Formatul deschis al lui A845 inseamna ca, indiferent unde este stocata muzica sau in ce format (WMA, MP3 si AAC doar non-DRM), poti transfera intreaga biblioteca muzicala pe Walkman printr-un simplu drag-and-drop, din Windows Media Player 11, iTunes (aici chiar seamana cu Nano) sau Windows Explorer. Si cand spun intreaga biblioteca, ma gandesc ca 16GB de stocare oferiti de A845 ar trebui sa fie suficienti pentru majoritatea utilizatorilor, in caz contrar va trebui sa faci o selectie.

Un alt element seducator este autonomia bateriei playerului Walkman, care este mult peste ceea ce ofera concurenta. Cu pana la 30 ore de redare directa pentru muzica si 10 ore pentru video, nu prea mai are importanta daca nu ai la tine cablul de incarcare. O incarcare completa dureaza cam trei ore si ai toate sansele sa fii acasa cand va fi nevoie de asa ceva.

Sa va spun ca imi place Sony Walkman NWZ-A845 si l-as recomanda fara ezitare ar fi redundant. Chiar daca eternul rival Nano il devanseaza la capitolul design si la interfata, per ansamblu, A845 are mult mai multe de oferit si este, in opinia mea, un player mai bun. Dar daca vorbim de calitatea sunetului, care, de fapt, este cea care conteaza in final, Sony nu are inca un rival si, daca iubesti muzica, te cam paste o idila pe termen lung cu A845. I think I’m in love… again.