Curățenia de primăvară

Știți weekend-urile alea când te apucă vrednicia și vrei să faci un pic de ordine în jungla multimedia din calculatorul tău, numai că rezultatul final se dovedește cu totul neașteptat? Când vezi mulțimea de formate, titlurile care nu par să respecte vreo convenție, ID-tag-urile care apar pe sărite și în general tot ce te-a făcut să crezi că ar fi nevoie de un pic de ordine, încep să-ți vină idei și înroșești Google-ul cu căutări după tot felul de termeni care teoretic ar trebui să te ajute. După câteva experimente cu diverse softulețe de care n-ai mai auzit până acum dar afișează la premii de ți-e și jenă că n-ai știut de ele, ajungi la concluzia salvatoare: de vină este playerul.

Și pe undeva ai dreptate, pentru că puține playere moderne organizează informația după numele fizic al fișierului, totul ține de taguri și de cât de complete sunt ele pentru fiecare fișier multimedia din colecția ta. Așa că Explorer-ul din Windows poate să arate același haos de până acum (dacă nu cumva ai ore bune de pierdut pentru a redenumi fișiere), însă dacă vei găsi un player deștept, colecția ta va căpăta o formă și o consistență de care nu credeai că este capabilă.

Pentru scopurile acestui articol, un player deștept nu e un player care poate organiza și afișa informația în jde’ mii de moduri, pentru că altfel nimeni n-ar avea realmente nevoie de mai mult decât Media Playerul din Windows, ci unul care știe să caute și să găsească informațiile lipsă asociate cu fișierele tale multimedia (titluri de albume, ani de apariție, coperți, versuri, etc) și să le și adauge automat fișierelor, care vor fi astfel complete, indiferent ce alt player ai decide să folosești în viitor. Acum, ca să fim corecți, poți face asta și cu Media Playerul, dacă citești suficiente help-uri și nu te deranjează proceduri repetitive și nu foarte simple, dar există alternative mai bune.

Una dintre cele mai populare astfel de alternative este iTunes, și nu doar pentru că este playerul oficial al iPod-ului, ci pentru că este un instrument de administrare media foarte puternic, atât pe platforme Mac, cât și pe Windows. Asocierea cu cel mai mare magazin online de muzică al planetei nu strică și colecția ta multimedia va căpăta tagurile corecte pe care le merită, dar (știați că vine un „dar”, nu?) cele mai recente versiuni nu doar că mănâncă memorie cum mănâncă nemții cârnați la Octoberfest, ci vine și cu caracteristici care complică (inutil, după părerea mea) interfața, motiv pentru care idila mea cu iTunes s-a sfârșit de ani buni.

De partea cealaltă a baricadei, de un minimalism extrem în variantă inițială ar fi foobar2000, poate cel mai configurabil și versatil player cunoscut de om, dar dacă vrei să-ți creezi propriile skinuri, oricât de minimaliste, va trebui să te cam pui cu burta pe carte pentru că ai multe de învățat. E drept că poți crea un player cât vrei tu de complex, dar dacă nu te mulțumesc skin-urile făcute deja de alții te așteaptă multă bătaie de cap și chiar și simpla instalare a unui skin mai complex poate fi o durere nu spun unde, pentru că de multe ori trebuie să ai și nu știu ce plug-in, dar nu orice versiune, și așa mai departe…

Mai sunt și alte playere cu care ai putea experimenta și care oferă interfețe bogate și capabilități multiple: arhi-cunoscutul WinAmp, complicatul MediaMonkey, Amarok (dacă lucrezi sub Linux), dezamăgitorul Songbird, care are bug-uri cât o colonie de gărgărițe și doar aparent minimalistul VLC, care știe să facă o groază de lucruri în plus față de ce ai crede văzându-i interfața .

Dar dacă vrei o alternativă a excelentei interfețe iTunes, cu cele trei liste sus (organizate după Gen, Artist și Album) și lista fișierelor dedesubt, formulă care mi se pare ceai mai simplă, rapidă și eficientă modalitate de organizare a colecției muzicale, ai putea încerca noua mea feblețe: MusicBee, pe care l-am descoperit pe Lifehacker.

Chestia care m-a sedus la MusicBee este modalitatea în care știe să afișeze versurile cântecelor. Aceasta nu e o caracteristică nouă, multe alte playere o au, dar MusicBee le găsește și le afișează aproape instantaneu și le și salvează alături de celelalte taguri. Nu voi insista asupra caracteristicilor de redare și funcționalităților la care oricum te aștepți de la un manager de muzică. MusicBee, la fel ca alte playere, le are pe toate, inclusiv un manager al librăriei muzicale, tagging-ul avansat care m-a sedus instantaneu, găsirea rapidă a metadatelor, organizarea de fișiere, CD ripping-ul, sincronizarea cu aproape orice dispozitiv portabil (inclusiv iPhone-uri și iPod Touch-uri), instrumentele de convertire puternice și browserul web integrat. Caracteristicile sunt atât de numeroase că numai listarea lor ar putea să vă adoarmă și da, are Last.fm integrat și hot keys customizabile.

Interfața de tip iTunes este suplimentată de câteva noi panouri (pe care le poți ascunde dacă vrei), cum ar fi Quick Finder și zona „Now Playing” (pe care eu unul n-o ascund nu doar pentru funcționalitatea ei de bază ci și pentru că aici sunt afișate versurile melodiilor, care pot fi setate să apară și într-o fereastră flotantă dacă vrei). Așa că MusicBee poate deveni, dacă îți place, playerul implicit, nu doar un excelent manager pentru colecția multimedia.

Oricum l-ai folosi, cred că principalul atu al lui MusicBee este posibilitatea de a adăuga foarte simplu și automat tagurile lipsă sau chiar le poate înlocui în totalitate pe cele existente deja, așa că, pentru curățenia de primăvară, poate fi instrumentul ideal. Dacă ești deja un utilizator fericit de MediaMonkey sau foobar2000, s-ar putea ca MusicBee să te lase rece, întrucât are funcționalități similare. Dar mi se pare mult mai ușor de folosit și dacă mai vrei și interfața lui iTunes, dar fără problemele lui iTunes (între care cea mai enervantă mi s-a părut libertatea pe care și-o ia în a instala fără să te anunțe ce vrea el, spre exemplu acel download manager), atunci MusicBee merită un download. Și uite așa poți ajunge de la curățenia de primăvară, la o neașteptată schimbare de player, și te mai alegi și cu toată colecția curățată, completată și organizată. Stranii sunt căile.. Web-ului.