Nintendo aduce tehnologia 3D la… îndemână
Anunțul Nintendo privind lansarea la E3 2010 a consolei de jocuri portabilă 3DS, capabilă de 3D fără a avea nevoie de ochelari, a făcut valuri săptămâna aceasta în întreaga industrie a gamingului, dând naștere unui val de speculații privind modul de funcționare al viitoarei console. Marea întrebare a gamerilor este cum va reuși Nintendo așa ceva fără ca jucătorul să trebuiască să poarte ochelari 3D?
Ce se știe în acest moment este că lansarea propriu-zisă va avea loc în viitorul an fiscal, deci cândva în perioada aprilie 2010 – martie 2011, iar consola 3DS va fi compatibilă cu jocurile pentru Nintendo DS și DSi. Se mai știe și că se fac teste extinse privind eventualele efecte asupra sănătății generate de expunerea îndelungată la jocuri 3D, după cum a declarat președintele Nintendo, Satoru Iwata. Alte detalii vor fi disponibile abia în iunie, când va fi făcut anunțul de la E3.
Display-urile 3D care nu au nevoie de ochelari nu sunt o noutate, ele existând deja de ani buni, în diverse variante tehnice. Principiul de funcționare al tehnologiei 3D este unul simplu: vedem lumea din jurul nostru în trei dimensiuni pentru că ochii trimit spre creier imagini ușor diferite, motivul fiind distanța dintre cei doi ochi, care schimbă unghiul de vizionare. Creierul procesează cele două imagini și compune o singură imagine tri-dimensională, de unde și abilitatea noastră de a percepe profunzimea câmpului vizual.
Cheia pentru orice display 3D este să reușească să reproducă aceste imagini alternative în fiecare dintre ochi, pentru a păcăli creierul, care va face ce știe el de mic, adică să compună imagini 3D. Cu o pereche de ochelari, acest efect este ușor de simulat: display-urile 3DTV afișează două imagini separate, alternând la viteze foarte mari, în vreme ce ochelarii sincronizați cu aceste display-uri permit ochiului stâng să vadă o imagine și ochiului drept o alta, obturând alternativ vederea la viteze foarte mari.
Ei bine, 3DS nu va face asta. „Cel mai probabil Nintendo va folosi tehnologie lenticulară”, este de părere Neil Dodgson, un expert în display-uri 3D de la Universitatea Cambridge, citat de CVG. Această tehnologie, explică el, nu are nevoie de ochelari. „O lenticulă este o lentilă lungă și subțire, care are o suprafață plată și suprafața opusă curbată, ca o felie tăiată dintr-un cilindru”. Această lenticulă – esențialmente un panel care conține milioane de minuscule lentile de dimensiunea unui pixel – este plasată peste un ecran obișnuit. Lenticulele trimit un pixel luminos într-o mulțime de direcții, așa încât fiecare ochi va percepe coloane alternative de pixeli. Placa video renderizează două imagini, una pentru ochiul stâng și cealaltă pentru ochiul drept. Aceste două imagini sunt afișate pe cele două seturi alternative de coloane de pixeli. Deși nu este singura companie care se ocupă cu așa ceva, Phillips a demonstrat display-uri care folosesc acest sistem încă de acum mai bine de doi ani (În paranteză fie zis am văzut așa ceva cu ochii mei și vă pot confirma că funcționează incredibil de bine). Totuși, pentru ca această tehnologie să funcționeze, ecranul trebuie privit din anumite „zone” din fața display-ului, pentru ca fiecare ochi să perceapă imaginea corectă, explică Dodgson.
Această metodă de obținere a efectului 3D pare mult mai plauzibilă decât cea oarecum fake folosită de jocul japonez pentru DSiWare, 3D Hidden Picture, care folosește camera DSi-ului pentru determina când anume este mișcată consola, ajustând dinamic imaginea de pe ecran. Acest sistem, mult mai primitiv, pare să funcționeze totuși bine, dar poate oferi doar profunzime imaginii, nu și imagini care par să vină spre tine. Și ce se întâmplă dacă te joci pe întuneric și camera nu are nici un punct de reper?
Tehnologia lenticulară are și ea probleme sale: „Restricționează poziția capului față de ecran. Odată ce ai perceput efectul 3D, nu poți mișca capul stânga-dreapta prea mult pentru că riști ca ochiul drept să ajungă într-o zona care afișează imaginea pentru ochiul stâng și vice-versa. Va mai trebui, de asemenea, să privești ecranul de la o distanță corectă: prea aproape sau prea departe va face ca efectul 3D să dispară”. În cazul lui Nintendo, se pare că distanța optimă de vizionare ar putea fi undeva între 40 și 50 cm, ceea ce ceea ce se cam potrivește unui dispozitiv handheld.
Acesta este probabil și principalul motiv pentru care televizoarele 3D care se pregătesc să ia cu asalt piețele mondiale au optat pentru tehnologia cu ochelari, care permite utilizatorului o libertate de mișcare sporită. Dar, pe de altă parte, dacă te uiți la televizor de pe canapeaua familiei care stă tot timpul într-un punct fix, ochelarii ar putea deveni enervanți. Oricum, în cazul unui handheld ai toate șansele să fii „in zonă” cam tot timpul, așa că tehnologia lenticulară s-ar putea dovedi realmente un succes.
Un alt obstacol este reprezentat de rezoluția imaginii. Cum fiecare ochi nu poate vedea decât coloane de pixeli alternative, în orice moment vei vedea doar jumătate din pixelii imaginii complete, ceea ce reduce rezoluția display-ului de două ori. Mai simplu spus, dacă vrei aceeași rezoluție pe care o arată în prezent un ecran de handheld, va trebui ca varianta 3D să aibă un ecran cu rezoluție dublă față de ecranele curente. Dacă mai adăugăm la asta și nevoia ca 3DS să renderizeze totul de două ori, va fi nevoie de un procesor considerabil mai puternic. Zvonurile se referă la o putere de procesare de tip GameCube, așa că problema s-ar putea să fie rezolvată.
Un alt argument în favoarea speculațiilor privind utilizarea tehnologiei lenticulare ar fi costurile de producție nu foarte mari, Nintendo fiind cunoscută pentru eforturile de a menține costul hardware-ului la un nivel cât mai scăzut posibil. Lenticulele vor fi ieftine, întrucât se pot produce folii de plastic turnat care să fie lipite apoi pe ecrane, explică Dodgson. Dar nevoia unui procesor mai puternic și a unui ecran cu rezoluție dublă vor mări inevitabil prețul.
Analistul Michael Pachter crede că Nintendo va încerca să mențină prețul la nivelul unui DSi XL, care este de 189$ (în SUA). „Pe baza acestui preț, bănuiesc că Nintendo va cere cel puțin la fel de mult”, estimează Pachter. „Dacă vor obține efectul cu un ecran mai gros (care să permita stratificarea imaginilor), costurile vor merge într-o direcție; dacă vor face asta alternând imaginile percepute de cei doi ochi (ceea ce fac acum ochelarii 3D), costurile vor merge în altă direcție”. Pachter s-a ferit de o estimare de costuri, întrucât nu se știe ce variantă va fi adoptată și care vor fi specificațiile precise ale iluziei, dar înclina să creadă că varianta cu stratificarea imaginilor ar putea genera un efect destul de bun. Vă amintiți vederile acelea care arătau imagini diferite în funcție de unghiul sub care le priveai? Cam despre așa ceva ar fi vorba aici. „Cred că Nintendo a descoperit ceva ce fie va fi foarte cool sau avansat, fie va fi un mic truc”, a conchis Pachter.
Speculații privind Nintendo 3DS au tot timpul să curgă până în iunie și poate și după aceea, dar viitoarea consolă are toate șansele să fie ceva foarte special. Și dacă Nintendo va folosi noile tehnologii care pot furniza ieftin o experiență stereoscopică fără compromisuri, efectul 3D nu va fi cu nimic mai prejos decât ce oferă noile televizoare 3DTV.
Ceea ce vă dorim și vouă!