HTC Desire HD: Voiaj inaugural pe nava-amiral [Review]

Ce il face pe noul HTC Desire HD mare? Pentru ca vorbim de un telefon realmente mare, dincolo de evidentele sale dimensiuni. E o intrebare la care ma voi stradui sa raspund cat pot de obiectiv pe parcursul acestor randuri, dar iertate fie-mi eventuale derapaje, intrucat este corect sa mentionez, inca de la bun inceput, ca sunt proaspatul posesor al unui Desire HD.

Dupa o saptamana si un pic de folosire intensiva, trebuie sa va marturisesc ca nu m-am plictisit nici un pic de el si chiar daca inca nu m-am obisnuit pe deplin cu dimensiunile sale, micile detalii pe care le tot descopar ma amuza si incita in acelasi timp si inca nu m-am apropiat de forumurile cu tips&tricks ale Androidului. Este, practic, al doilea contact al meu cu acest sistem de operare si daca versiunea 1.6 pe care am intalnit-o la Xperia X10 mi-a placut de la prima vedere, versiunea 2.2 FroYo ma incanta pur si simplu, Desire HD fiind unul dintre terminalele care scot in evidenta cel mai bine noile capabilitati ale sistemului de operare.

De obicei prefer sa scriu review-uri sub forma unei singure povesti, mai mult sau mai putin cursiva, dar de data asta sunt atatea de spus incat o structurare pe capitole a textului se cam impune asa ca sa incepem cu evidentele si anume…

Design si functionalitate
Primul element care il face pe Desire HD mare. La propriu. Este cel mai mare smartphone pe care l-am vazut vreodata, daca nu cumva este cel mai mic computer pe care il stiu. Ecranul de 4,3 inci este principalul responsabil pentru aceste dimensiuni si pur si simplu sare in ochi. E drept ca lucrurile pe care le face ochiului dupa aceea te cam fac sa uiti de dimensiuni, dar prima impresie va fi cu siguranta dominata de dimensiunea mai mult decat generoasa a display-ului si este foarte probabil ca asta sa influenteze si succesul de care acest smartphone se va bucura. Pentru ca una este experienta complexa pe care o poate sustine un display mare si alta este experienta zilnica si diversele ei scenarii de utilizare.

Odata ce ai inceput sa-l folosesti, experienta devine atat de imersiva incat te vei pierde foarte usor in noianul de caracteristici si aplicatii si vei aprecia dimensiunea noului tau loc de joaca. De fapt, cele sapte noi locuri de joaca pe care le ofera Desire HD, care, pe langa Home Screen, iti ofera alte sase ecrane pe care le poti personaliza dupa voie. Experienta nu este cu nimic diferita de cea a descoperirii unui nou calculator, cu un sistem de operare exotic. Dar in momentul in care te suna cineva, vei deveni brusc constient de dimensiunile aparatului pe care esti pe cale sa-l duci spre ureche si care iti va acoperi cam jumatate de profil. Acest telefon iti va schimba literalmente „apucaturile” uzuale, cu doua sau trei degete, care vor deveni o priza ferma cu toata mana.

In acest moment, vei aprecia o alta caracteristica a designului lui HTC Desire HD, si anume supletea profilului. Grosimea incredibil de mica comparativ cu celelalte dimensiuni este ceea ce face acest telefon mare, de data asta la figurat. Pentru ca il face usor de tinut in mana si la fel de usor de purtat in buzunar, care nu se va mai bomba dand ocazia unor glumite destul de „fumate”.

Dar oricat ar fi el de subtire, operarea cu o singura mana ramane problematica si sunt anumite zone ale ecranului la care nu poti ajunge folosind o singura mana decat cu pretul unei incapatanari extreme si riscul de a scapa aparatul din mana. Asta afecteaza intrucatva functionalitatea, pentru ca sunt destule situatii in care nu ai la dispozitie decat o singura mana, iar una dintre ele este ceea ce eu numesc „testul metroului”, pe care de regula il aplic playerelor MP3 si care consta in abilitatea de a controla functiile principale ale playerului cu o singura mana, fara a fi nevoit sa scoti aparatul din buzunar. In cazul lui Desire HD si al oricarui alt telefon, de altfel, testul este aplicabil doar in modul media player al aparatului, iar Desire HD il cam pica, pentru nu poti controla decat volumul muzicii, cu ajutorul butonului lateral aflat pe muchia stanga a aparatului. Daca nu vrei sa asculti tot albumul sau vrei sa sari rapid la o alta piesa, va trebui sa scoti aparatul din buzunar, sa apesi un buton, sa faci slide pentru a debloca ecranul, sa reglezi ce ai de reglat la player si apoi sa mai apesi inca o data un buton pentru a bloca din nou ecranul.

In afara de butonul pentru volum si cel pentru blocarea/deblocarea ecranului, nu vei gasi alte butoane fizice. De asemenea, pentru a umbla la cardul SIM, cardul de memorie sau baterie, nu va trebui sa scoti marele capac din spate, intrucat avem de a face cu locasuri diferite pentru baterie si carduri. Cardurile sunt accesibile prin glisarea unui mic capac aflat in partea de jos a aparatului, pe panoul dorsal si nu este un sistem prea comod de folosit, intrucat trebuie sa fii atent ca ai pus capacul la loc cum trebuie si nu doar pentru ca altfel risti sa-l pierzi, ci si pentru ca poti strica alinierea cu corpul metalic al telefonului. In sfarsit, cu putina atentie poti avea oricand acces la cardul de memorie de 8GB din dotarea aparatului fara a fi nevoit sa scoti bateria, ceea ce nu e rau, dar trebuie sa-ti amintesti sa demontezi in prealabil cardul de memorie din setari, pentru a nu te trezi cu date corupte. Mai ciudat sta treaba cu bateria, care este prinsa pe pozitie doar cu ajutorul unui capac aflat in partea dreapta a panoului dorsal, destul de greu de scos daca tocmai ti-ai taiat unghiile, spre exemplu. Odata scos capacul, bateria va aluneca imediat afara, asa ca trebuie sa fii atent, pentru ca nu exista nici un mecanism de blocare a acesteia.

Elementul central al designului lui HTC Desire HD ramane impresionantul ecran de 4,3 inci, sensibil la atingere. Practic, vei face totul din acest ecran, care include si patru senzori de control in partea de jos, corespunzatori butoanelor Home, Menu, Back si Search. Ai la dispozitie un spatiu generos pentru widget-uri si shortcut-uri, pe care le poti amplasa dupa pofta inimii, si ecranul suporta si multi-touch sub forma pinch-to-zoom. Daca vrei sa treci de la portrait la landscape pentru o poza, insa, va trebui sa rotesti aparatul si sa lasi accelerometrul sa-si faca treba, intrucat nu ai gesturi multi-touch pentru rotirea fotografiilor. Dar accelerometrul reactioneaza foarte prompt si vei obtine imediat efectul dorit. Ecranul este un LCD capacitiv, cu o sensibilitate excelenta, capabil de o rezolutie de 480 x 800 WVGA, intr-o imagine cu o diagonala de 109 mm. Finisajul este unul glossy, asa ca il vei sterge frecvent de amprente si in lumina de zi este destul de lizibil, dar trebuie sa fii atent nu doar sa nu cada direct lumina soarelui pe ecran, ci si la reflectii, care apar intr-o veselie. Per ansamblu, este un display foarte bun, dar are si o inexplicabila hiba, din punct de vedere constructiv, care devine evidenta mai ales la gesturi de genul swipe. Marginea carcasei nu este perfect aliniata cu suprafata ecranului, si se simte la deget atunci cand faci o miscare de alunecare, ceea ce este destul de greu de inteles cum de le-a scapat inginerilor HTC. Nu-i un capat de tara (insula, in cazul lor) si nu afecteaza cu nimic vreo functionalitate, dar imperfectiunea exista si este lesne sesizabila.

Acum, ca am vorbit de ecran, urmatorul pas logic ar fi sa discutam si despre ce anume se intampla pe ecran, si anume…