De ce 3D?

O intrebare destul de dificila, atat pentru producatori, cat si pentru utilizatori. De ce 3D? Putini dintre utilizatori cred ca si-au pus aceasta intrebare si au refuzat sa primeasca tehnologia cu bratele deschise si ca o noutate in domeniu. Nu este o noutate, chiar deloc. Pentru cei care cred ca 2009-2010 au fost anii in care s-a inventat si perfectionat aceasta tehnologie, tin sa le spun ca vor fi dezamagiti. Exista 2 tipuri mai cunoscute de 3D. Varianta afisarii imaginilor prin doua filtre de culoare (de obicei rosu si cyan – o combinatie intre verde si albastru) si cea prin ochelarii polarizati (activi sau pasivi). Hai sa detaliem putin istoricul 3D-ului.

3D-ul obtinut prin filtre de culoare rosu si cyan poarta denumirea de anaglyph. Aceasta tehnica isi are originea in anul 1853 si a fost inventata de catre Wilhelm Rollmann in Leipzig, Germania. Da, ati citit bine, acum mai bine de 150 de ani. Modalitatea de a crea o imagine 3D este destul de simpla. Se ia imaginea si se prelucreaza intr-un program de editare foto gen Photoshop (exista o multime de alte variante si mai ieftine chiar speciale pentru acest tip de imagini). Imaginea este dublata si suprapusa cu un mic decalaj de obicei de la stanga la dreapta. Se prelucreaza imaginea pentru ochiul stang cu un filtru de culoare rosie si cea pentru ochiul drept cu un filtru de culoare cyan. Prin folosirea ochelarilor colorati creierul va percepe zonele filtrate ca si complementare, creand astfel o imagine tridimensionala.

Exista bineinteles o gama mai vasta de culori si modele de ochelari pentru tehnologia anaglyph, se mai folosesc si verdele in loc de cyan sau chiar culoarea albastra. Rosu ramane insa culoarea de baza. Dezavantajul acestei tehnologii este in claritatea mai scazuta a imaginii, culorile reproduse fiind mai sterse, astfel oferind o experienta mai putin placuta utilizatorului. Unde putem regasi aceasta tehnologie? Pai, in primul rand, se intelege mai bine cu imaginile statice, fotografiile sunt cele vizate pentru aceasta tehnologie. Reproducerea culorilor in creierul uman este ceva mai dificila si devine obositoare pentru a fi folosita in filme. Privirea imaginilor statice 3D anaglyph nu necesita o concentrare foarte mare, insa la 25 de cadre pe secunda va deveni cu siguranta obositor. Dupa cum bine stim, o mare parte dintre utilizatori sufera de mici afectiuni ale vederii, care pot fi impedimente in vizionarea imaginilor 3D. Acestea se pot manifesta si in functie de distanta privitorului fata de monitor. Gata, suficient cu neajunsurile acestui tip de tehnologie, trebuie sa mai mentionam ca aceasta tehnologie este si foarte ieftina, ochelarii fiind foarte usor de construit iar imaginile putand fi printate si prezentate pe orice tip de display.

3D Sterescopic – aici discutia se poarta in cu totul alt fel. Este tehnologia care a prins radacini in produsele existente deja pe piata, bineinteles cu mici diferente de la un producator la altul. Situatia este asemanatoare cu 3D-ul anaglyph, insa diferentele se rezuma la existenta a doua imagini. Aceste imagini sunt, de asemenea, suprapuse cu un mic decalaj, acesta putand fi de la stanga la dreapta sau invers, ori de sus in jos sau de jos in sus. Destul de complex nu? Avantajul destul de clar al acestei tehnologii este ca cele doua imagini suprapuse beneficiaza de tot coloritul initial, ele nefiind modificate din acest punct de vedere. Smecheria este insa alta. Ochelarii sunt, de aceasta data, in mare parte activi. Ei beneficiaza de un senzor care sincronizeaza lentilele in functie de imaginile afisate pe monitor, inchizand alternativ ba lentila stanga, ba cea dreapta. Astfel se creaza o iluzie 3D mult mai eficienta. Ah, am uitat ceva, monitorul este si el mai special. Minimul de cadre necesare pentru a oferi o imagine fluenta, atat in jocuri, cat si in filme este de 120. Monitorul trebuie sa aiba un refresh rate de minim 120 Hz.

Aici intervine tehnologia 3D Vision de la Nvidia. Aceasta este formata dintr-un emitator de raze infrarosu, care comunica ochelarilor sincronizarea dintre sursa de imagine si acestia. Referitor la aceasta tehnologie trebuie sa mentionam ca este compatibila doar cu placile grafice Nvidia si pentru a afisa un joc in 3D avem nevoie de o putere dubla de procesare. Astfel, pentru a obtine un frame-rate de 120 de cadre, este nevoie de o placa grafica de doua ori mai performanta sau de o scadere a detaliului grafic si al rezolutiei. Acesta este motivul pentru care majoritatea laptopurilor 3D de pe piata au o rezolutie de doar 1366×768 pixeli si nu fullHD cum se asteapta multi utilizatori. Astfel, producatorul se asigura ca nu vor exista probleme in fluenta cu care se pot juca utilizatorii acestora, atat in 2D, cat si in 3D.

Monitoarele sunt disponibile acum de la aproape orice producator si sunt special create pentru a functiona cu tehnologia Nvidia (vezi si review Asus VG236H) Putem sa ii recunoastem, de altfel, meritul in dezvoltarea si popularizarea acestei tehnologii. Pe de alta parte, industria filmelor sau mai bine spus a dispozitivelor capabile sa inregistreze si sa redea filme a luat avant fiind propulsata de cea a jocurilor. La momentul lansarii tehnologiei 3D Vision, Nvidia a fost sigura ca va fi compatibila cu un numar destul de mare de jocuri. Asa a si fost. Chiar daca nu cred ca s-au vandut atat de multe dispozitive 3D (monitor+ochelari) producatorii au fost impulsionati de faptul ca o tehnologie nou dezvoltata (atentie si tehnologia 3D Stereoscopic este destul de veche ca si concept) a fost bine primita de comunitatea de gameri si au decis sa mearga in continuare pe aceasta idee. De ce? Pentru ca pasul imens spre rezolutia FullHD a fost facut, acum exista si emisiuni FullHD precum si marea parte a filmelor se filmeaza in aceasta rezolutie, BluRay-ul castigand din ce in ce mai mult teren, era nevoie de ceva nou, iar acel ceva nou este 3D-ul.

Acum in topul performantelor si pretului se afla televizoarele 3D cu un refresh de pana la 600 Hz chiar, mult prea mult pentru ca ochiul uman sa sesizeze o diferenta. Este sau nu tehnologia 3D un Hype sau chiar va avea succes? Pai ia sa luam in calcul filmul Avatar. A avut venituri impresionante si a fost bine evaluat de multi dintre critici, fiind primul film de amploare difuzat in premiera in cinematografele 3D din toata lumea. Inception, pe de alta parte, a avut un succes mult mai mare, avand un scenariu si o serie de actori mai experimentati, nu a beneficiat de hype-ul 3D al lui Avatar si dovada ca a ajuns mai sus in topuri decat acesta. O concluzie care se poate trage de aici este ca mai avem, totusi, de asteptat pana sa putem decide daca vom imbratisa sau nu tehnologia 3D. Parerea mea este ca 3D-ul sta bine in segmentul de gaming si, eventual, in cinematografe, unde, pe un ecran imens fata de cel pe care il avem in sufragerie, efectul este cu totul altul. Din aceste motive va invitam sa experimentati tehnologia 3D in segmentul de gaming la evenimentul PlayFest.