Ce faci dacă un moștenitor nu vrea să vină la notar. Soluția legală pentru ca o casă să nu rămână blocată ani întregi
Moștenirea unei case poate deveni o problemă complicată atunci când sunt mai mulți frați, iar unul dintre ei refuză să vină la notar, locuiește în străinătate sau nu este de acord cu împărțirea bunurilor. Un singur moștenitor poate împiedica finalizarea amiabilă a procedurii notariale, dar asta nu înseamnă că poate bloca pentru totdeauna drepturile celorlalți.
Succesiunea poate fi deschisă și de un singur moștenitor
Prima confuzie apare frecvent chiar la începutul procedurii: nu este necesar ca toți frații să meargă împreună la notar pentru a cere deschiderea succesiunii.
Legea nr. 36/1995 prevede că cererea de deschidere a procedurii succesorale poate fi făcută de oricare dintre succesibili, dar și de creditorii succesiunii sau de o altă persoană care justifică un interes legitim.
Să presupunem că un părinte moare și lasă o casă celor trei copii. Doi vor să rezolve actele, iar al treilea refuză să se prezinte. Unul dintre cei doi poate merge la notar și poate solicita deschiderea dosarului succesoral. Notarul îi va identifica pe succesibili și îi va cita potrivit procedurii.
Problema este că deschiderea dosarului și finalizarea lui sunt lucruri diferite.
Ce se întâmplă dacă fratele refuză să vină
Procedura notarială este, prin natura sa, necontencioasă. Atunci când există neînțelegeri privind cine este moștenitor, ce bunuri fac parte din moștenire sau ce drepturi revin fiecăruia, notarul nu poate judeca litigiul în locul unei instanțe.
Legea permite suspendarea procedurii dacă a trecut un an de la deschiderea moștenirii, succesibilii au fost legal citați, dar nu s-au prezentat sau au abandonat procedura, cu condiția să existe dovada că cel puțin unul a acceptat moștenirea. Procedura poate fi suspendată și atunci când moștenitorii se contestă între ei ori nu se înțeleg asupra bunurilor și drepturilor lor.
Așadar, moștenitorul care refuză să coopereze poate bloca în anumite situații soluția simplă de la notar. Nu poate însă elimina dreptul celorlalți de a merge în instanță.
Dacă notarul nu poate rezolva problema, urmează instanța
Când nu există acord, conflictul poate ajunge în fața judecătorului. Instanța poate stabili drepturile părților, iar ulterior se poate ajunge și la partajul moștenirii.
Pe înțelesul tuturor, nimeni nu este obligat să rămână la nesfârșit coproprietar al unei case doar pentru că un frate refuză orice soluție.
În funcție de situația concretă, partajul poate însemna împărțirea bunurilor, dacă acest lucru este posibil, atribuirea bunului unuia dintre moștenitori cu plata unei sulte către ceilalți sau alte soluții prevăzute de lege.
De exemplu, dacă trei frați moștenesc o singură casă care nu poate fi împărțită practic în trei, unul poate ajunge să primească imobilul și să le plătească celorlalți valoarea cotelor lor. Dacă nu există o asemenea soluție acceptabilă sau posibilă, disputa poate conduce, în condițiile legii, inclusiv la valorificarea bunului și împărțirea banilor.
Atenție la termenul de un an
O altă regulă importantă este cea privind acceptarea moștenirii. Codul civil stabilește, ca regulă, un termen de un an de la deschiderea moștenirii pentru exercitarea dreptului de opțiune succesorală. Cu alte cuvinte, acest termen privește opțiunea persoanei chemate la moștenire (acceptarea sau renunțarea) și nu trebuie confundat cu ideea că după un an „se pierde automat casa” sau că succesiunea nu mai poate fi dezbătută.
Acceptarea poate ridica însă probleme juridice diferite de la un caz la altul, inclusiv în funcție de actele făcute de moștenitor, astfel că situațiile în care termenul a trecut trebuie analizate concret.
Dacă moștenitorul este în străinătate, situația poate fi diferită
Simplul fapt că un frate locuiește în Italia, Germania sau în altă țară nu înseamnă neapărat că trebuie să vină personal în România pentru fiecare etapă. Uniunea Națională a Notarilor Publici arată că cererea pentru deschiderea procedurii poate fi depusă și prin mandatar, pe baza unei procuri speciale autentice.
De aceea, trebuie făcută diferența între moștenitorul care nu poate veni fizic și cel care refuză efectiv să coopereze sau contestă drepturile celorlalți.
În primul caz, există soluții de reprezentare. În al doilea, dacă neînțelegerea nu poate fi rezolvată amiabil, drumul poate continua în instanță.
Concluzia este că un singur moștenitor poate întârzia și complica serios succesiunea, mai ales dacă nu există acord asupra casei, terenurilor sau cotelor. Nu îi poate însă obliga pe ceilalți să aștepte la nesfârșit: procedura notarială are limite, iar acolo unde notarul nu poate tranșa conflictul, drepturile moștenitorilor pot fi stabilite pe cale judecătorească.