Un nou candidat la statutul de planetă pitică a fost descoperit dincolo de Pluto. Ce dimensiuni are obiectul

Un obiect cosmic identificat cu ajutorul Observatorului Vera C. Rubin ar putea deveni a șasea planetă pitică recunoscută oficial în Sistemul Solar. Denumit provizoriu 2026 ED138, acesta se află dincolo de orbita lui Neptun și se numără printre cele mai mari și mai strălucitoare corpuri descoperite până acum în regiunea respectivă. Estimările inițiale indică un diametru cuprins între 600 și 1.500 de kilometri.

Deocamdată, astronomii nu au confirmat că obiectul are forma aproape sferică necesară pentru a fi clasificat drept planetă pitică. Observațiile viitoare ar trebui să ofere informații mai precise despre dimensiunile și densitatea sa. Dacă va îndeplini criteriile, 2026 ED138 s-ar alătura lui Pluto, Ceres, Eris, Haumea și Makemake, cele cinci planete pitice recunoscute în prezent de Uniunea Astronomică Internațională.

Unde a fost găsit obiectul 2026 ED138

Noul candidat se află la aproximativ 46 de unități astronomice de Soare. O unitate astronomică reprezintă distanța medie dintre Pământ și Soare, astfel că ED138 se găsește de aproape 46 de ori mai departe de steaua noastră decât planeta noastră. Orbita sa este înclinată cu aproximativ 25 de grade față de planul în care se deplasează majoritatea planetelor.

Obiectul face parte din categoria corpurilor transneptuniene, denumire folosită pentru obiectele care orbitează dincolo de Neptun. Multe dintre acestea se găsesc în Centura Kuiper, o regiune care se întinde dincolo de orbita planetei și adăpostește corpuri alcătuite în principal din gheață și rocă. Pluto este unul dintre cele mai cunoscute obiecte din această zonă.

Poziția lui ED138 ar putea explica de ce a rămas nedetectat până acum. Corpul cosmic se află într-o regiune apropiată de planul Căii Lactee, unde numeroase stele formează un fundal luminos și aglomerat. Pentru telescoape, identificarea unui obiect mic care se deplasează lent printre aceste surse de lumină este dificilă.

Cum a reușit Observatorul Vera C. Rubin să îl detecteze

Descoperirea a fost posibilă datorită datelor colectate de Observatorul Vera C. Rubin din Chile și algoritmilor care analizează mișcarea obiectelor cerești. Observatorul este echipat cu cea mai mare cameră digitală construită până în prezent și este conceput să fotografieze în mod repetat cerul emisferei sudice, pentru a identifica schimbările produse de-a lungul timpului.

Matthew Holman, astrofizician la Smithsonian Astrophysical Observatory, a identificat candidatul folosind un program dezvoltat împreună cu cercetătorul Kevin Napier. Algoritmul compară miliarde de observații și încearcă să stabilească dacă punctele luminoase înregistrate în momente diferite aparțin aceluiași obiect aflat în mișcare.

Vezi și:

O simulare computerizată arată cum a evoluat Universul în primele 2 miliarde de ani după Big Bang

Misterul ascuns de 137 de ani în „Noaptea înstelată” a lui Van Gogh. Astronomii cred că au descoperit data exactă care a inspirat capodopera

După prima identificare, echipa a căutat și alte imagini în care putea apărea corpul cosmic. Cercetătorii au găsit 30 de observații realizate de telescopul Rubin în 20 de nopți, între 4 martie și 11 iulie 2026. Au fost analizate și imagini mai vechi, obținute cu ajutorul camerei Dark Energy Camera de la Observatorul Interamerican Cerro Tololo, care au permis urmărirea obiectului până în 2016. Astfel, astronomii au putut reconstitui mai mult de zece ani din evoluția orbitei sale.

Holman a povestit că prima reacție a fost una de neîncredere, deoarece obiectele atât de mari sunt rare în regiunea respectivă. Cercetătorul a verificat imediat dacă identificarea nu fusese provocată de o eroare a programului informatic.

Ce trebuie să se întâmple pentru ca ED138 să devină planetă pitică

Dimensiunile estimate ale lui 2026 ED138 sunt cuprinse între 600 și 1.500 de kilometri în diametru. Intervalul este destul de larg deoarece astronomii au dedus mărimea obiectului din luminozitatea sa, distanța față de Soare și estimările privind reflectivitatea suprafeței. Pentru comparație, Pluto are un diametru de aproximativ 2.377 de kilometri, iar Ceres, cea mai mică dintre cele cinci planete pitice recunoscute oficial, măsoară aproximativ 958 de kilometri.

Pentru a primi statutul de planetă pitică, un corp ceresc trebuie să fie suficient de masiv încât propria gravitație să îi dea o formă aproape sferică. În același timp, nu trebuie să fi eliberat zona din jurul orbitei sale de alte obiecte, criteriu care îl diferențiază de planetele propriu-zise. Încadrarea nu depinde, așadar, doar de diametrul estimat.

Astronomii consideră că un corp înghețat cu dimensiunile estimate pentru ED138 ar putea avea o formă rotunjită de propria gravitație. Totuși, sunt necesare observații suplimentare, inclusiv în infraroșu, pentru a determina mai exact dimensiunea și densitatea sa. Aceste măsurători vor ajuta la stabilirea naturii obiectului și la verificarea criteriilor pentru clasificarea drept planetă pitică.

Dacă statutul va fi confirmat, ED138 va deveni al șaselea obiect de acest fel recunoscut de Uniunea Astronomică Internațională, după Pluto, Ceres, Eris, Haumea și Makemake. Descoperirea arată și cât de multe corpuri cerești ar putea fi încă ascunse în regiunile mai puțin explorate ale Sistemului Solar. Observatorul Rubin urmează să monitorizeze cerul timp de zece ani, iar cercetătorii speră că observațiile repetate vor scoate la iveală și alte obiecte care au trecut neobservate în sondajele astronomice anterioare.

UPDATE Binance a suspendat depunerile și retragerile după o posibilă breșă de securitate. Miliarde de dolari în criptomonede au fost blocate