Armele care își aleg singure țintele avansează, dar regulile întârzie. Ce s-a decis la ONU

Armele care își aleg singure țintele avansează, dar regulile întârzie. Ce s-a decis la ONU
Imagine reprezentativă de ilustrație. (Foto: Andriy Andriyenko/AFP/Profimedia)
Andrei Simion
Google Urmărește pe Google

Armele capabile să aleagă și să atace ținte fără intervenția unui om se dezvoltă mai repede decât regulile dedicate lor. După negocierile încheiate sâmbătă dimineață la Geneva, statele au convenit să continue discuțiile până în 2028, fără un angajament ferm că viitorul acord va fi obligatoriu juridic, relatează Reuters.

Rezultatul lasă deschisă disputa despre cât control poate primi o mașină asupra folosirii forței. Avertismentele privind armele autonome au fost urmate de apeluri pentru limite clare, înainte ca asemenea sisteme să fie răspândite pe scară largă.

Ce au convenit statele și de ce acordul este criticat

Aproximativ 100 de țări au susținut reguli obligatorii, însă opoziția unor mari producători de armament, inclusiv SUA, Rusia și Israel, a slăbit acordul final, potrivit Reuters. Deocamdată, anul 2028 reprezintă termenul pentru elaborarea unui posibil acord, nu data garantată a intrării în vigoare a unor restricții.

Discuțiile au avut loc în cadrul Convenției privind anumite arme convenționale, la care participă 128 de state. Deciziile se iau prin consens, ceea ce permite unui singur participant să blocheze o înțelegere. Associated Press arată că organizațiile care cer limitarea armelor autonome au criticat prelungirea discuțiilor cu încă doi ani.

Izumi Nakamitsu, responsabila ONU pentru dezarmare, a apreciat rezultatul ca pe un progres, dar a recunoscut că acesta poate fi privit diferit. Pentru susținătorii unui tratat, problema rămâne timpul: tehnologia poate ajunge pe câmpul de luptă înainte ca statele să convină asupra limitelor sale.

Ce înseamnă, de fapt, o armă care decide singură

Expresia „roboți ucigași” poate sugera mașini umanoide, însă discuția privește funcțiile armamentului, indiferent de forma lui. Comitetul Internațional al Crucii Roșii explică că un sistem autonom poate selecta ținte și aplica forța după activare, fără o nouă intervenție umană pentru fiecare atac.

O dronă pilotată de la distanță, al cărei operator alege ținta și momentul loviturii, nu intră automat în această categorie. Nici capacitatea de a zbura singură nu este suficientă. Contează cine controlează selectarea și atacarea țintei. În plus, unele arme autonome folosesc programe cu reguli prestabilite, fără AI.

Distincția este relevantă și pentru sistemele AI care identifică posibile ținte militare. O aplicație care îi prezintă unui operator informații pentru luarea unei decizii are un rol diferit de o armă care selectează și atacă singură. Prezența AI într-un sistem militar nu descrie, prin ea însăși, gradul de autonomie al acestuia.

Ce restricții cere Crucea Roșie

În poziția prezentată la conferință, organizația cere interzicerea sistemelor cu efecte imprevizibile și a celor concepute sau folosite pentru a ataca direct oameni. Pentru celelalte, propune restricții care să păstreze un control uman real asupra folosirii forței.

Printre limitele recomandate se află tipurile de ținte permise, zona și durata utilizării, precum și posibilitatea de a opri sistemul. Dreptul internațional umanitar se aplică deja acestor arme. Miza negocierilor este stabilirea unor interdicții și obligații suplimentare, adaptate situației în care o parte din deciziile de atac sunt transferate către software.