De ce avem o mică adâncitură între nas și buza de sus. La ce folosește, de fapt, filtrumul
Este unul dintre acele detalii ale feței pe care le vedem în fiecare zi, dar pe care rareori le observăm cu adevărat. Între baza nasului și buza superioară există o mică adâncitură verticală, mărginită de două creste fine. Se numește filtrum și aproape fiecare om îl are, chiar dacă forma și adâncimea sa diferă considerabil de la o persoană la alta.
De unde vine, de fapt, adâncitura de sub nas
Filtrumul nu este o adâncitură apărută întâmplător și nici nu a fost „proiectat” pentru o funcție spectaculoasă. Explicația sa este legată în primul rând de modul în care se formează fața înainte de naștere.
În primele săptămâni de dezvoltare, chipul nu apare dintr-o singură bucată, ci se construiește treptat, pe măsură ce mai multe structuri embrionare cresc și se unesc. Zona centrală a buzei superioare și regiunea aflată imediat sub nas se formează în urma acestui proces complex, iar filtrumul reprezintă, într-un fel, unul dintre semnele vizibile ale modului în care s-a construit această parte a feței.
De aceea, explicația populară potrivit căreia filtrumul ar fi pur și simplu „locul unde s-au lipit cele două jumătăți ale feței” este o simplificare. Procesul real este mult mai complex, însă ideea de bază rămâne interesantă: mica adâncitură de sub nas este strâns legată de arhitectura formării feței.
La ce folosește filtrumul
La oameni, filtrumul nu are o funcție separată și esențială, așa cum au, de exemplu, pleoapele sau nările. Rolul său este mai degrabă legat de forma și expresivitatea feței. Cele două margini ale sale coboară spre buza superioară și contribuie la conturul arcului lui Cupidon, forma caracteristică de „M” pe care o observăm în centrul buzei.
Filtrumul participă astfel la aspectul general al zonei dintre nas și gură și influențează subtil felul în care arată buzele și expresiile faciale. Este și unul dintre numeroasele repere anatomice care fac ca fețele oamenilor să fie diferite între ele.
Nu arată la fel la toată lumea
Dacă privim atent mai multe persoane, diferențele devin evidente. La unii oameni, filtrumul este adânc și foarte bine conturat, în timp ce la alții este aproape plat. Poate fi mai lung, mai scurt, mai îngust sau mai lat, iar aceste particularități sunt în mare parte determinate de anatomia individuală și de trăsăturile moștenite.
Aspectul său se poate modifica și odată cu vârsta. Pe măsură ce țesuturile feței se schimbă, distanța dintre nas și buza superioară poate părea mai mare, iar contururile filtrumului pot deveni mai puțin evidente.
Un detaliu mic care spune povestea formării feței
Filtrumul este, așadar, mai interesant prin motivul pentru care există decât prin ceea ce „face”. Nu este un canal destinat respirației și nici o structură cu o misiune proprie importantă, ci rezultatul vizibil al unui proces de dezvoltare extrem de precis.
Este și un bun exemplu despre cât de multe detalii aparent banale ale corpului au în spate o explicație surprinzătoare. Adâncitura pe care aproape toți o avem între nas și buza de sus pare doar o trăsătură estetică, dar originea ei începe cu mult înainte ca fața noastră să capete forma pe care o recunoaștem în oglindă.