REVIEW The Matrix Resurrections: poate era mai bine dacă Neo lua pastila albastră

REVIEW The Matrix Resurrections: poate era mai bine dacă Neo lua pastila albastră

Am așteptat atât de mult filmul ăsta, încât chiar nu am nicio urmă de regret că am început, încă din titlu, să fiu acidă. Dacă o să mă uit și la Matrix 5, deși The Matrix Resurrections m-a făcut să-mi doresc să nu fi existat? Da, o să mă uit, pentru că încă am o urmă de speranță. Nu știu de ce, dar aș vrea să cred c-o să-și revină cumva.

De la vizionara regizoare Lana Wachowski vine The Matrix Resurrections, al patrulea film din franciza revoluționară care a redefinit un gen. Noul film reunește vedetele din filmul original, Keanu Reeves și Carrie-Anne Moss în rolurile iconice care i-au făcut celebri, Neo și Trinity. Doar că The Matrix Resurrections este făcut dintr-o grămadă de idei foarte bune, adunate împreună pentru a face un film prost. Noroc că-l salvează interpretarea unor actori.

Așteptarea multor fani ai Matrix s-a încheiat în decembrie 2021 cu lansarea „Matrix Resurrection”, al patrulea film dintr-una dintre cele mai de succes francize de filme din ultimele decenii. Cu toate acestea, odată cu venirea celui de-al patrulea film, la 18 ani după cel precedent, The Matrix Revolutions, vine și o avalanșă de recenzii proaste din partea criticilor, deși mulți fani insistă să apere filmul regizat de Lana Wachowski.

Neo și Trinity s-au întors în Matrix Resurrections. Așa cum era de așteptat, Neo, interpretat de Keanu Reeves, revine să conducă distribuția, însoțit de Trinity (Carrie-Anne Moss), deși de data aceasta în rolul lui Morpheus nu îl mai vedem pe Laurence Fishburne, ci versiunea reînnoită a lui Yahya Abdul-Mateen II.

În plus, Lambert Wilson și Jada Pinkett Smith își reiau rolurile ca Merovingian și Niobe, iar noi chipuri precum Priyanka Chopra Jonas, Neil Patrick Harris (care pare că e, la propriu, din cu totul alt film), Jonathan Groff, Jessica Henwick, Ellen Hollman și James McTeiguestar se alătură distribuției.

Recenziile sunt extrem de polarizate în cel de-al patrulea film Matrix. The Matrix a ajuns în cinematografele din întreaga lume în anii 2000, fiind un film care a apărut într-o perioadă în care tehnologia și viața avansau brusc, dar nici The Matrix Reloaded, nici The Matrix Revolutions nu s-au putut apropia de impactul filmului original. Pentru critici, The Matrix Resurrection nu face excepție și filmul a primit câteva recenzii dure, deși alții au lăudat rezultatul final.

„În ciuda unor detalii ingenioase (un nume foarte amuzant, de exemplu, pentru o cafenea VR – “Simulatte”), din păcate, cadavrul francizei este acolo”, a spus Peter Bradshaw de la The Guardian.

Pe de altă parte Kirsten Acuna de la Insider a scris pe Twitter că a văzut filmul și i-a plăcut. „Ușor mai bine decât 2 și 3. Se simte ca The Force Awakens – o continuare/reboot nostalgică pentru (poate?) lansarea unei noi francize”.

The Matrix Resurrections, un fiasco regizoral

Cu ce putem să fim toți de acord, sper, e că Matrixul din 1999 este un clasic al pop culture și că a fost un deschizător de drumuri în genul SF. A redefinit cinematografia. Iar producătorii francizelor trebuie să își dea seama când să se oprească, chiar dacă tentația financiară este mare.

După ce îl urmărește pe White Rabbit printr-un tunel foarte lung, Alice intră într-o sală joasă și întunecată. Există uși în sus și în jos de-a lungul pasajului, dar toate sunt încuiate. În timp ce trece prin hol, Alice se întreabă dacă va scăpa vreodată. S-ar putea să-ți pui aceeași întrebare în timp ce te uiți al patrulea film din seria „The Matrix”, deoarece te distrează și te frustrează, în același timp.

Încă o dată, Reeves îl joacă atât pe Thomas Anderson, cât și pe Neo, care există în tărâmuri separate, dar unite. Lumea lui Anderson seamănă cu a noastră, dar este un program software numit Matrix, care este condus de mașini inteligente artificiale. Aici, avatarurile umane își fac treburile, crezându-se libere. În interpretarea asupra cercului vieții, aceste mașini țin corpurile umane – inclusiv pe cel al lui Anderson – închise în cuve pline cu substanță, folosind energia de la aceste “păpuși de carne” pentru a alimenta Matrixul.

Regizat exclusiv de Lana Wachowski, „Resurrections” își anunță intențiile de la început: să fie un film lipsit de substanță, un film care nu aduce nimic nou, salvat pe alocuri de interpretarea actorilor. Ah, și dacă e pentru prima oară când vezi un Matrix, cum erau niște copii de școală generală care se aflau lângă mine în sala de cinema, e în regulă: Matrix Resurrections a pus o grămadă de scene din filmele anterioare, ca să… nu știu care a fost motivul, sincer. Dar ideea e că vezi toate cele trei filme dinainte, într-unul singur. Poate, mai bine-l denumeau „Retrospection”.

În ceea ce privește actorii, au existat, totuși, câteva schimbări semnificative în distribuție de la al treilea film. Din păcate, lipsesc din acțiune atât Hugo Weaving, cât și Laurence Fishburne, care au adăugat seriozitatea și inteligența atât de necesare. În schimb, un Jonathan Groff se plimbă acum amenințător, iar o adăugare mai puțin fericită este Neil Patrick Harris, care oferă o performanță inutilă, unidimensională și mai paralelă decât orice univers paralel invocat de acțiunea SF-ului. Cu toate astea, la acest capitol, trebuie să remarc interpretarea excelentă a lui Yahya Abdul-Mateen II, care are distincția de a fi unul dintre actorii care au oferit o performanță surprinzătoare și captivantă.

Totuși, s-ar putea să-ți placă Matrix, dacă nu-l diseci așa ca mine, și să spui că-s hater. Ca și alte filme de acest tip, „The Matrix” se joacă cu percepția realității deținută atât de protagonist, cât și de public, pune întrebări despre limitele cunoașterii și abordează îndoielile despre alte minți și lumi. Ceea ce face filmele cu jocuri mintale deosebit de fascinante – și ajută la explicarea atracției lor cultice – este modul în care atrag spectatorii în joc, parțial arătându-le lumi care-i fascinează. Sau, așa cum a spus Morpheus odată: „Ai simțit toată viața că e ceva în neregulă cu lumea asta”.

Deci, da, „Ai multe întrebări”, așa cum îi spune lui Neo un personaj numit The Architect, în „The Matrix Reloaded”. Filmul a oferit niște răspunsuri persuasive, sau cel puțin tentante: lumea este o iluzie, o simulare, o închisoare ideologică, dar este posibil să scapi cu o mulțime de arme, puteri supranaturale și oameni cool îmbrăcați în negru. Primul film a oferit spectatorilor uși pe care le pot deschide și explora. Celelalte au fost doar o alergătură după bani, cum se-ntâmplă cu majoritatea filmelor de la Hollywood.

Așadar, Keanu Reeves s-a întors ca iconicul cyberpunk Neo, dar fanii originalului vor găsi acest reboot cinic o pastilă amară greu de înghițit. La optsprezece ani după ceea ce credeam că este al treilea și ultimul film Matrix, The Matrix Revolutions, Lana Wachowski l-a regizat pe-al patrulea: The Matrix Resurrections. Știai că era pe cale să aibă alt regizor? Într-un interviu recent cu Collider, producătorul Matrix Resurrections, James McTeigue, admite că Warner Bros plănuia să desemneze un alt regizor pentru cel de-al patrulea film din franciza SF. Cu toate acestea, când Lana Wachowski a profitat de șansa de a regiza, studioul a spus rapid că, da, e logic ca filmul să aibă regizorul original.

De la lansarea The Matrix Resurrections în cinematografe și pe HBO Max, părerile criticilor și ale fanilor au fost diferite. În ciuda acestui fapt, WB vrea să mențină franciza cu un al cincilea film și dorește ca Lana Wachowski să revină, așa cum a confirmat CEO-ul studioului Ann Sarnoff. Matrixul original a influențat multă lume, a schimbat percepții, a contribuit la opiniile politice chiar și, evident, a inspirat giganți din tehnologie – Mark Zuckerberg încearcă să creeze o nouă lume digitală numită Metavers. Dar era cazul să continue, dacă chiar nu mai avea nimic de zis?

În concluzie, Matrix Resurrections este o “repornire” grea, care nu oferă un motiv convingător pentru existența sa, în afară de a genera un al patrulea flux de venituri de la fanii Matrix, conectați cu supunere pentru conținut nou. Filmul nu are nimic care să se apropie de scenele de acțiune uluitoare ale „bullet time-ului”, care au făcut celebru filmul original. Lui Neo pilula roșie îi dezvăluia ireversibil adevărul despre toată existența. El a descoperit atunci că toate viețile noastre există într-o lume iluzorie, fabricată digital, în timp ce corpurile noastre sunt “mulse” pentru energiile lor în ferme gigantice de către stăpânii noștri, mașinăriile. Acum, poate era o decizie mai înțeleaptă ca Neo să-nghită pastila albastră.

Acest film este conceput pentru a iniția o posibilă nouă serie, dar nu există deloc creativitate. Dacă filmul original a fost exploziv de inovator, acesta este doar o altă bucată de IP, un algoritm de neoriginalitate.

O să pun, totuși, trailerul. Muzica e singura frumoasă.

 

Citește și: