Black Mirror îți arată că trăim într-un viitor distopic, chiar dacă nu crezi

Black Mirror îți arată că trăim într-un viitor distopic, chiar dacă nu crezi
18:00 06.06.2019

Mult-așteptatul sezon 5 din Black Mirror este aici și este grozav. Are numai trei episoade, dar sunt atât de bune, încât sunt suficiente. Te vor lăsa cu multe întrebări existențiale, care îți vor da bătăi de cap o vreme.

Black Mirror este o antologie care pătrunde în nesiguranța noastră colectivă legată de lumea modernă, cu toate tehnologiile ei. Fiecare episod vine cu o poveste inteligentă, plină de suspans, care explorează paranoia noastră față de evoluția tehnologiei și care conduce spre concluzii de cele mai multe ori tulburătoare.

Noul sezon îți arată atât tehnologii viitoare care ar putea distruge materialul sufletului uman, cât și tehnologii prezente care fac deja acest lucru. Cele trei episoade se numesc, după cum urmează: „Striking Vipers”, „The Smithereens” și „Rachel, Jack and Ashley Too”.

„Striking Vipers” ridică întrebări interesante despre pornografie și înșelat

Episodul îți prezintă relația frumoasă dintre Danny (interpretat de Anthony Mackie) și Theo (jucată de Nicole Beharie), în vremea când aveau puțin peste douăzeci de ani, ca mai apoi să te poarte un deceniu mai târziu, direct la petrecerea aniversară a lui Danny.

El și Theo încă sunt împreună și fericiți, însă la petrecere apare, în mod neașteptat, fostul coleg de facultate al acestuia, anume Karl (jucat de Yahya Abdul-Mateen II), cu care obișnuia să joace jocuri video. Karl îi face cadou jocul Striking Vipers (un joc în stilul Mortal Kombat), alături de un set VR.

După ceva timp, Danny și Karl, aflați fiecare în casa lui, se hotărăsc într-o seară să joace Striking Vipers.

Transportați în inima realității virtuale, ei sunt fascinați de ceea ce descoperă – puteri noi, corpuri noi, lumi noi. Danny se află în trupul unui luptător bărbat, pe când Karl în al unei femei războinice. Doar că, în loc să se bată, cum era planul și scopul jocului, cei doi ajung în schimb să se sărute, spre surprinderea lor. Înainte să își dea seama, sesiunile lor de jocuri se transformă într-o adevărată aventură amoroasă.

Episodul te face să te întrebi dacă ceea ce fac Danny și Karl se califică drept înșelat, ce spune relația lor virtuală despre sexualitatea fiecăruia, cât de departe poate merge consumul de pornografie și, mai ales, de ce ar alege un bărbat satisfăcut în relația pe care o are în viața reală cu o femeie să renunțe la asta de dragul unei iluzii.

„The Smithereens” probabil s-a întâmplat deja în lumea reală, acum îl vezi și-n Black Mirror

În acest episod, protagonistul Chris (Andrew Scott) este un șofer de taxi care are drept client un tânăr intern de la compania Smithereen (cea mai populară rețea de socializare din lume, pe care milioane de oameni au cont, de care aproape toată lumea este dependentă – sună cunoscut?).

Totul pare normal până când Chris scoate un pistol și îl îndreaptă spre capul pasagerului când acesta nu e atent. Astfel aflăm că șoferul are un plan personal care presupune luarea drept ostatic a unui angajat de la Smithereen – doar că nu a avut noroc și a dat de un intern – iar singura lui doleanță este să discute cu CEO-ul companiei.

CEO-ul de la Smithereen este un fel de Mark Zuckerberg în lumea din serial și se află într-o vacanță de relaxare când primește vestea șocantă. Contrar așteptărilor, el decide că este de datoria lui să discute cu Chris, să afle ce vrea, pentru a-l salva pe tânărul intern. Iar de aici, lucrurile iau o turnură cu adevărat neașteptată, dar care pare atât de plauzibilă, încât nu ai cum să nu îți spui în gând că trecutul lui Chris reprezintă fără îndoială trecutul a cel puțin unui om din lumea reală.

Acest episod te face să îți pui multe întrebări serioase legate de social media – în special de Facebook și de necesitatea lui în viața noastră. Când te uiți la el, realizezi că nu te uiți la vreo versiune distopică a viitorului, ci la prezentul pe care îl trăim cu toții fără să realizăm – iar asta este o premieră chiar și pentru Black Mirror.

„Rachel, Jack and Ashley Too” e un fel de „Hannah Montana” întunecat, pentru adulți

Protagonistele episodului apar chiar din titlu.

Rachel și Jack sunt două surori cât se poate de diferite. Rachel (interpretată de Angourie Rice) este mai mică și este o fană extrem de dedicată a vedetei pop Ashley O (jucată de Miley Cyrus). De cealaltă parte, Jack (jucată de Madison Davenport) este mai mare și preferă muzica pe care o asculta mama ei și a lui Rachel pe vremea când mai trăia.

Ashley O este o cântăreață cât se poate de comercială, care poartă o perucă roz și își învață tinerele fane că pot face orice dacă au încredere în ele. În afară de nume și culoarea roz a părului, este exact Hannah Montana. Povestea din episod nu este nici pe departe la fel de veselă ca în serialul Disney pentru copii.

Când cântăreața scoate, la îndrumarea mătușii ei, roboțelul Ashley Too – un roboțel care captează întreaga personalitate a artistei – Rachel îl roagă pe tatăl ei să îi ia și ei unul de ziua ei. Dorința i se împlinește, spre disperarea lui Jack, care ajunge curând să se sature să își vadă surioara cum vorbește cu un robot toată ziua.

Între Rachel și Ashley Too se dezvoltă o prietenie neașteptată și bizară, dacă ținem cont că cea de-a doua nu este om. Între timp însă, aflăm că viața adevăratei Ashley nu este nici pe departe atât de roz pe cât apare la televizor.

Tutela mătușii ei este asemeni unei cuști în jurul artistei, de care nu știe cum să scape. Căile cântăreței și ale celor două surori ajung să se intersecteze într-un mod fascinant, care duce și la punctul culminant al poveștii.

După acest episod, nu ai cum să nu te gândești la cât de departe poate merge relația dintre tehnologie și artiști în scopul aducerii de profituri, dar și la trista lipsă de autonomie a acestora din urmă în fața managerilor și, finalmente, a tehnologiei în sine.

loading...