REVIEW: iPhone X – Ce visează Android să fie când se face mare

REVIEW: iPhone X – Ce visează Android să fie când se face mare

iPhone X va fi legendar. Mulți, inclusiv Apple, i-au zis telefonul viitorului. Nu va fi așa, e telefonul următorului an, dar și așa reprezintă o bornă în tehnologie.

Acest review a întârziat. De 19 zile, iPhone X a intrat în magazine și a dispărut la fel de repede din stoc. Sunt așteptate unități noi, cererea a fost imensă, oferta a fost atent controlată de Apple, iar prețul a fost mai mult ca o scamă pe care ți-o dai jos de pe urmă fără vreo grijă. În aceste 19 zile, din China au venit trei poate cinci dispozitive „ieftine și bune“. Dar iPhone X costă mult, peste 5.000 de lei, nu-l poți trata ca pe o chinezărie.

Au fost scrise sute de recenzii până acum pentru iPhone X. S-au înghesuit pe internet impresii, prime impresii, hands-on, videouri și poze. Zeci de poze, kile de texte, mii de idei și puncte de vedere. Cu ce ar putea să iasă în evidență acest review al meu? N-ar putea. Îl scriu însă pentru că, așa cum iPhone X va fi legendar, vreau să iau și eu o scurtă parte în această lume a tehnologiei.

Acest review a întârziat și pentru că telefonul nu mai e doar un gadget. Oricare telefon e mai mult decât o grămadă de plastic, sticlă, circuite, siliciu și metal. Odată scos din cutie, am pus în iPhone X un SIM și a început configurarea ca un drum inițiatic la capătul căruia știam că las în acest obiect neînsuflețit toate lucrurile care pe mine mă fac om. Poze, videouri, mesaje, aplicații, parole, mailuri, SMS-uri, declarații, înjurături, nervi, încurcături. Toate acestea sunt acum în iPhone X și am suficientă încredere în el ca dispozitiv să scriu și ce cred despre el ca unealtă.

Poți să-l urăști sau să-l iubești, dar iPhone X e iconic

REVIEW: iPhone X
Spatele iPhone X e din sticlă.

Primul meu smartphone a fost un Android, primul Android, fără internet pe SIM și cu WiFi de la primul router pe care mi l-am cumpărat acasă. Între acela și telefonul de acum mi-au trecut prin mână toate modelele, cu toate sistemele de operare, iar memorabile au rămas Windows Phone, BlackBerry OS 10 și iPhone 7. iPhone X, pentru mine, încheie un ciclu de gadgeturi pe care le voi cataloga drept „ale anilor 2000“.

Este lucios, cu spate din sticlă în două nuanțe, cu o ramă de metal și aproximativ aceeași distribuție de butoane. Doar că lipsește cel mai important buton: Home. Mi-a luat două zile doar ca să înțeleg că în 10 ani Apple a trebuit să treacă de la filosofia „fără butoane, poate doar unul“ a lui Steve Jobs până la „niciun buton fizic, totul digital, virtual, mimat“. Ai butoane și acum: cele două de volum și Power. Apoi, ai pe ecranul de standby alte două digitale cu feedback fizic: lanternă și cameră. Nu le atingi, le apeși, și ele funcționează.

REVIEW: iPhone X
Comenzi rapide de lanternă și cameră.

iPhone X e cel mai apropiat telefon de ceea ce vedeai în filme SF. Ai degete și pe toate le poți folosi ca să interacționezi cu telefonul. Nu mai trebuie să scanezi amprenta de la nu știu care deget, nu mai e nevoie, e alt nivel de autentificare, fără parole și fără alte inconveniente.

iPhone X e primul smartphone la care nu te gândești ce parolă ai

REVIEW: iPhone X
Indicatorul pentru deblocarea ecranului.

Am fost inamicul Face ID încă de când tehnologia asta nu era decât un zvon lipit de ceea ce la vremea aia se numea „iPhone 8“. Sunt conversator de multe ori și am ajuns aproape dependent de scannerul de amprente, atât pe Android, cât și pe iPhone. E mereu acolo, mi-am zis, pot debloca telefonul în orice poziție, cu cele două-trei degete înregistrate. Face ID e o prostie, voi ignora următorul iPhone fie și doar pentru asta, mi-am mai spus.

Toate astea până când am început să folosesc Face ID în aceste săptămâni „de probă“. Prima dată când am folosit autentificarea facială era pe Android Ice Cream Sandwich și era cel mai apropiat lucru de-o tehnologie mizerabilă. Mi-e ușor să număr pe degetele de la o mână cu două degete situațiile când funcționa. Apoi, Samsung a revenit la ideea asta și-a făcut-o la fel de prost, dar a băgat scanner de iris, o funcționalitate la fel de utilă ca un scaun cu două picioare.

REVIEW: iPhone X
Camera foto are 7 megapixeli.

iPhone X, spre deosebire de toate astea, vine cu un singur mare atu: scanarea 3D a feței cu 30.000 de puncte. Nu mai e vorba doar de-o imagine, e o cartografiere. Și da, senzorul a fost păcălit, nu mă surprinde câtuși de puțin, indiferent ce-ar spune Apple. Toate tehnologiile sunt încă mai idioate decât omul, iar omul este un animal extrem de perfid și de descurcăreț. Dar n-am frați gemeni și dacă mi-aș face griji că cineva face un mulaj după fața mea, atunci sunt mai important decât credeam.

Face ID de pe iPhone X funcționează excelent. Cred, în continuare, că utilizatorii nu știu cum să-l exploateze la maximum. Trebuie doar să atingi ecranul, să glisezi în sus și totul e deblocat, ai acces, fără să te gândești o secundă. iPhone X e primul telefon care te face să retrăiești vremurile când nu-ți securizai telefonul. Pur și simplu îl folosești și nu trebuie să introduci un tipar, să tastezi un PIN sau să scanezi o amprentă pe-un senzor cu poziție fixă.

Sigur, Face ID nu e fără cusur. O dă în bară din când în când, dar niciodată în acest timp n-am ajuns în situația în care să nu recunoască fața după o blocare și o deblocare a ecranului. Mai nou, ING a introdus Face ID pe aplicația de banking, pentru mine e un plus.

iPhone X are un design. Și atât. Nu e bun sau rău

REVIEW: iPhone X
Modul dual pentru camera foto: câte 12 megapixeli per senzor.

Am văzut cred că 10 articole care vorbeau despre cât de prost (sau bun) e designul iPhone X. Cei mai mulți se luau de cum e zona de sus, cu partea aia ieșită în afară pentru cameră, senzorul de proximitate și cel de luminozitate. Nu știu precis, dar sunt convins (până la proba contrarie) că este o decizie conștientă și asumată de Apple tocmai ca să-și facă telefonul să iasă în evidență. E urât sau frumos, e irelevant. Contează că într-o mare de dispozitive Android, acesta iese în față așa cum au ieșit la suprafață telefoane defuncte ca: Palm Pre, BlackBerry Z10, Essential Phone sau Samsung Galaxy Note (primul).

Marea problemă cu iPhone X, care va fi rezolvată abia de-a lungul următorului an, e că aplicațiile nu sunt optimizate. Facebook, Instagram sunt în regulă, dar Gmail nu e și ca acesta din urmă mai toate. Încă „se lucrează“ la designul aplicațiilor și dezvoltatorii ar trebui să se miște mai repede. Am mai trecut prin scenariul ăsta cu iPhone 5. E urât, e enervant, dar asta e starea lucrurilor.

REVIEW: iPhone X
Zona de sus, denumită „notch“.

Altfel, ca aplicații, rămân la o concluzie pe care o am și aștept să-mi fie demontată de doi ani: cele de pe iOS sunt mai bune, funcționează altfel și mai intuitiv. Facebook, de exemplu, este mult mai „curată“ și mai „user friendly“ decât cea de pe Android. Și zic asta după ce înainte și în timpul iPhone X am folosit un Android high-end. Este o chestiune de gust, nu intru în dezbaterea asta. Mie așa îmi plac, cum nu-mi pasă absolut deloc de toată „libertatea“ pe care ți-o dă Android. E un adevăr de care îi pasă unei proporții „covârșitoare“ de maximum 2% din utilizatorii de Android.

Camera foto de pe iPhone X e bună (dacă se îndoia cineva)

REVIEW: iPhone X
Bliț cu patru LED-uri.

E un articol vechi de doi ani care încă îmi place: am făcut poze cu un telefon a cărui cameră era de 1,3 megapixeli. Încă îmi plac pozele, că au subiect, dar calitatea e destul de limitată. Rezoluția nu contează, cât timp e de cel puțin 8 megapixeli (adică 4K), iar iPhone încă are o cameră foarte bună. Nici nu știu dacă mai contează asta, că are în spate un ecosistem consistent de aplicații.

Calitatea aceea, dar și popularitatea iPhone, l-au făcut un telefon cu care diverși regizori și videografi să experimenteze și să facă filme. Filme de-alea serioase, nu de Snapchat sau Instagram Stories. În fine, e vorba de software, mai ales. Iar ca software, Apple controlează de la un capăt la altul totul, într-o filosofie monopolistă și dictatorială care, până acum, a avut succes.

Poză realizată cu iPhone X
Poză realizată cu iPhone X.
Poză realizată cu iPhone X
Poză realizată cu iPhone X.
Poză realizată cu iPhone X
Poză realizată cu iPhone X.

iPhone X a înregistrat un scor de 101 în DxOMark, ceea ce e mult. Cel mai mult. Nu contează însă, nu e relevant, decât când faci pozele. Și pozele sunt superbe, cu un HDR decent și cu o latitudine de expunere lăudabilă. Am mai văzut ceva similar pe ultimul Huawei și pe un iPhone 8 Plus. Videografia, nu mai zic, e la cel mai înalt nivel când vine vorba de telefoane și fără aplicații sau instalații complicate, iar aici chiar n-are rival, dar mi-ar plăcea să încerc un Google Pixel 2. E lăudat și el pentru stabilizare.

iPhone X nu e un telefon pe care îl alegi că e mai bun decât altele

REVIEW: iPhone X
Suportă încărcare wireless.

Am scris un articol despre iPhone X la abonamentele operatorilor din România. Singurul comentariu a fost acesta: „Cat de tampit sau nebun sa dai atat pe un telefon ….“ Știu personal trei „tâmpiți“ și mai știu virtual alți cinci care au dat bani pe iPhone X. Nu e un telefon pe care îl cumperi „conștient“, ci este un impuls, este o jucărie pentru adulți și un premiu pe care ți-l acorzi ție ca utilizator, ca alfabetizat digital, ca adult care își permite vârful de tehnologie disponibil la acest moment.

La concluzia asta, de multe ori revin la întrebarea „merită cumpărat?“ și iPhone X e primul telefon care n-are un răspuns. E evident că e scump, trecem peste, costă peste 5.000 de lei și asta în versiunea cu 64GB. Trebuie să fii cel puțin naiv să-l compari cu un OnePlus, cu un Samsung sau cu un Huawei și să te întrebi „ce câștig de banii în plus“. Nu câștigi și nu pierzi cu niciun high-end din oferta actuală, doar că unii preferă Android, alții iOS, iar o minoritate aparte preferă iPhone X.

Da, e marketing, e Apple, e o „grădină închisă“, o „pușcărie“ de ecosistem. Am auzit toate astea de-a lungul timpului. Și poți face treabă cu orice telefon, dar eu prefer un iPhone, iar acum un iPhone X. Dacă încerci să găsești o justificare în preț, e ca și cum ai căutat o justificare în prețul tablourilor lui Da Vinci. N-au, că nu e vorba doar despre ce „intră“ și ce „iese“ într-un produs, e, mai ales, despre cum te face să te simți.

Va fi legendar, cum ziceam la început, pentru că vine la 10 ani după primul smartphone de care ne-a păsat cu adevărat. E scump – pentru mulți pare stupid, pentru mulți pare un nimic. Până la acest punct, cei care îl vor nu-și pun problema că e scump, pentru că este un dispozitiv neînsuflețit care îți ține în același loc toate secretele și bucuriile tale de om. Iar prețului îi găsești o justificare abia când descoperi ce poate face telefonul pentru tine mâine. Altfel, mereu există un telefon chinezesc „ieftin și bun“.

Mai departe, bucură-te de alte poze cu iPhone X

REVIEW: iPhone X
Interfață controlată prin gesturi.
REVIEW: iPhone X
3D Touch pentru opțiuni suplimentare.
REVIEW: iPhone X
Meniu nou pentru app switching.
REVIEW: iPhone X
Buton Power care activează Siri.
REVIEW: iPhone X
Difuzor, microfon și port de încărcare.
Răzvan Băltărețu
Articol scris de
Răzvan Băltărețu
Scrie despre lucruri serioase care enervează oameni neserioși.
Comentarii
12:17 / 21.11.2017